Zolt
de la Enciclopedia României
| Satul Zolt |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1454 |
| Populaţie | 218 locuitori |
| Cod poştal | 307172 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Zolt este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Fârdea şi are o populaţie de 218 locuitori (2002).
Cuprins
Localizare
Satul Zolt se situează într-o zonă relativ izolată din estul judeţului Timiş, la poalele Munţilor Poiana Ruscă. Este accesibil de pe drumul comunal DC196 Gladna Montană - Zolt. Se învecinează la nord cu Baloşeşti, la est cu Colonia Fabricii, la sud-est cu Luncanii de Sus şi la vest cu Gladna Română.
Etimologie
Numele satului este de origine slavă. El s-a numit iniţial Zolot, care vine de la slavul Zoloto, care înseamnă aur. La rândul său, acesta se trage din toponimul trac Zoltes care înseamnă aur, galben, auriu. O ipoteză mai puţin plauzibilă este că originea numelui este maghiarul Zoltan.
Istorie
Satul Zolt a fost înfiinţat cel mai devreme în Evul Mediu. Documentar, este amintit pentru prima dată în anul 1454, când era proprietate a lui Iancu de Hunedoara, împreună cu mai multe proprietăţi valahe. Matei Corvin a donat satul în 1464 lui Petru Desy şi Nicolae Balothay. Documentele vremii urmăresc în continuare firul stăpânirii satului. Trece mai departe în proprietatea lui George Brandenburgi iar în 1596 Ştefan Báthory îl donează lui Ştefan Iosika. Peste 3 ani trece în stăpânirea lui Sigismund Sarmasaghi, care la rândul lui îl amanetează, în 1608, lui Pavel Keresztesy.
La conscripţia generală care s-a ţinut în 1717, după cucerirea Banatului de către armatele imperiale habsburgice, Zoltul este menţionat cu 10 case, aparţinând districtului Făget. În acelaşi an este amintit şi satul Charada, tot cu 10 case, care se afla la mică distanţă, dar care a dispărut (el era amintit şi de documente mai vechi, din secolele XV-XVII). Sub administraţia imperială, Zoltul a fost iniţial proprietate a erariului, după care a fost trecut în proprietatea lui Simeon Franges iar la 1860 cumpărat de baronul Carol Billet.
Biserica din lemn
Biserica din lemn din Zolt este un monument istoric care datează din secolul XVIII. A fost construită în 1775 şi poartă hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Tradiţia orală susţine că a fost cumpărată din Gladna. Este construită din stejar, cu fundamentul pe piatră. Iniţial avea îmbinările lemnului bătute cu cuie de lemn, însă la restaurare ele au fost schimbate cu altele din fier. Acoperişul a fost şi el reînnoit.
Interiorul se remarcă prin bogăţia de picturi şi icoane. Printre ele se află inscripţia în caractere chirilice: „Zugrăvitu-se această Sf. sobornicească şi apostolică biserică în zilele Împăratului nostru Iosif al II-lea şi blagoslovenia episcopului nostr[...] Timişoara, Popa Mihai Popovici, Kinezu Pătru Obadă, Teodor Zugravu şi Tănăsie din Lugoj anul 1781”.[1] Biserica păstrează şi azi o colecţie de cărţi bisericeşti vechi, dintre care cea mai veche este o evanghelie de la 1776 tipărită la Blaj.
Demografie
<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=500 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total
1880,350 1890,368 1910,414 1930,374 1941,394 1966,376 1977,359 1992,258 2002,218 </lines>
Zoltul este amplasat într-o zonă a Banatului (zona Făgetului) care a constituit o adevărată „fortăreţă” a românilor în faţa diverselor ocupaţii care s-au succedat de-a lungul timpului şi care au schimbat balanţa etnică în multe din satele bănăţene de şes. Din acest motiv, Zoltul, ca şi celelalte sate din zonă, şi-a păstrat de-a lungul timpului caracterul pur românesc. Este un sat mic, care nu a depăşit decât temporar numărul de 400 de locuitori, în jurul anului 1910. La recensământul din 2002, populaţia era de 218 locuitori, în scădere cu 15% faţă de recensământul din 1992. [2] În ceea ce priveşte religia locuitorilor, predominantă a fost din totdeauna religia ortodoxă. În ultimii ani au apărut şi câţiva penticostali şi baptişti, dar aceştia nu depăşesc 8% din populaţie.
Bibliografie
- Babescu, Traian, Monografia comunei Fârdea, editura Mirton, Timişoara, 2003, ISBN 973-661-001-2
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935