Ana Novac - Zimra Harsányi

Ana Novac [Zimra Harsányi] (n. 1929, Dej, judeţul Cluj – 31 martie 2010, Paris, Franţa). Memorialistă, supravieţuitoare a lagărului de exterminare de la Auschwitz.

Biografie

Născută într-o familie de evrei, fiică de avocat, a fost deportată, împreună cu familia, la Auschwitz, unde şi-a pierdut tatăl, mama şi fratele, şi Kratzau (1943–1945). Face studii de psihologie şi artă teatrală.

Scrie piese de teatru în spiritul realismului socialist (Familia Kovács,1955, Preludiu, 1956, Ce fel de om eşti tu?, 1957), dar, curând, intră în conflict cu autorităţile comuniste, care o acuză de „negativism”.

După părăsirea ţării (1966), publică Les beaux jours de ma jeunesse (1968), jurnalul ei de lagăr, comparat cu jurnalul Annei Frank (ediţii în limbile maghiară, germană, italiană, olandeză, engleză şi română).

„Cei mai buni ani ai adolescenţei şi-i petrecuse la Auschwitz, unde fusese deportată din Transilvania de nord cedată Ungariei. Era una din rarele supravieţuitoare şi unica deportată care reuşise să-şi ţină acolo un jurnal ce devenise singura raţiune a îndârjirii ei de a rămâne în viaţă. Inuzitată era şi ironia nimicitoare cu care-şi nara experienţa şi ale cărei accente nu le-am mai regăsit în scrierile niciunui alt martor” (Monica Lovinescu).

Stabilită în Franţa, continuă să scrie piese de teatru (La Porte, Le Complexe de la soupe, Match à la une), jucate pe scenele din Franţa, precum şi romane: Les accidents de l'âme (1991), Comme un pays qui ne figure pas sur la carte (1992), Un lit dans l'hexagone (1993), Les Noces de Varenka (1996), Le maître du trésor (2002).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012