Antim Ivireanul
de la Enciclopedia României
| Antim Ivireanul | ||
 | ||
| Născut | cca. 1650, Iviria | |
| Decedat | 1716 | |
| Ocupaţie | tipograf, teolog, mitropolit | |
Antim Ivireanul (n. aproximativ 1650, Iviria - d. 1716) a fost unul din cei mai însemnaţi scriitori din literatura veche română în epoca lui Constantin Brâncoveanu, tipograf, gravor, teolog, episcop şi mitropolit. A înfiinţat prima bibliotecă publică din Bucureşti.
Biografie
Născut în Georgia, în ţinutul Iviriei (de acolo şi numele său), a lucrat ca gravor la Constantinopol, de unde a fost adus în Muntenia de Constantin Brâncoveanu. Aici a lucrat ca meşter tipograf, iar mai apoi s-a călugărit la Mănăstirea Snagov, unde şi-a schimbat numele din Andrei în Antim. A tradus şi tipărit numeroase cărţi.
La 16 martie 1705 a fost numit episcop de Râmnic (până la 28 ianuarie 1708). Rusofil convins, a încercat să îl convingă pe Brâncoveanu să se alieze cu ruşii, fapt pentru care domnul l-a destituit din scaunul de mitropolit, dar apoi l-a iertat. Nicolae Mavrocordat nu i-a arătat aceeaşi bunăvoinţă: pentru atitudinea sa rusofilă este bănuit că are legături cu austriecii şi este exilat pe muntele Sinai. Dar pe drumul său către exil, a fost omorât de turcii care îl însoţeau.
Opera
- Psaltirea proorocului David, Bucureşti 1694
- Sfânta şi Dumnezeiasca evanghelie, Snagov 1697
- Carte sau lumină din dogmele bisericii răsăritului, 1699
- Floarea darurilor...de pe grecie scoasă pe rumânie, 1700
- Noul Testament, Bucureşti 1703
- Antologhion adecă floarea cuvintelor, Râmnic 1705
- Evhologhion adecă Molitvenic, 1706 (ediţia a II-a, Târgovişte 1713)
- Adunarea slujbei a adormirei Născătoarei de Dumnezeu, Râmnic 1706
- Învăţătură bisericească, Târgovişte 1710
- Octoich, 1712
- Dumnezeeştile şi sfintele liturghii, 1713
- Capete de poruncă la toată ceata besericească, 1714
- Ceaslov, 1715
- Predice (manuscrise publicate în 1886)
Testamentul
Să se facă milostenie la săraci în toate duminicile. Să aibă oarecare milă în toate sîmbetele cei ce vor fi în temniţă. Să se îmbrace în ziua de joia mare trei săraci şi trei fete sărace. Să se înzestreze pe an o fată săracă a doua zi de sfântul Dimitrie. Să se odihnească în trei zile străinii nemernici (săraci) cu mâncare şi cu sălăşluire preste toată vremea. Să se îngroape cu cheltuiala casei săracii ce-i scot prin uliţe morţi, cerşind milă pentru îngroparea lor. Să se hrănească trei copii ce ar învăţa carte, şi dascălul lor să-şi ia plata ostenelei din mănăstire... Să se ţie două tipografii, una grecească şi românească, pentru folosul obştei şi pentru agoniseala casei.' |
Bibliografie
- Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7