Bătălia de la Areni (3/13 decembrie 1595)

Bătălia de la Areni (3/13 decembrie 1595), pentru tronul Moldovei între Ştefan Răzvan (aprilie/mai – august/septembrie 1595) şi Ieremia Movilă (1595 – 1606).

Principele Transilvaniei, Sigismund Báthory (1581 – 99, 1601 – 1602), a înlocuit, în calitatea sa de suzeran, pe Aron Tiranul (1591 – 95) cu Ştefan Răzvan, fapt ce a nemulţumit extrem de mult Polonia, care nu putea accepta intrarea Moldovei în sfera de influenţă a Imperiului Habsburgic. În această situaţie, cancelarul polon, Jan Zamoyski, a hotărât înlocuirea acestuia cu un domn fidel Poloniei. Obţine aprobarea regelui Sigismund III Vasa (1587–1632) şi a Seimului polon pentru mobilizarea generală a oştirii.

Trece Nistrul la 17/27 august 1595 şi pătrunde cu trupele în Moldova pentru a-l instala pe Ieremia Movilă, proclamat domn la 25 august/4 septembrie. După îndeplinirea obiectivului propus, Zamoyski se întoarce în Polonia. Sprijinit de suzeranul său, Sigismund Báthory, Ştefan Răzvan porneşte din Braşov spre Moldova, la 17/27 noiembrie, în fruntea unei armate de 5 000 de oameni (1 000 de pedestraşi, 600 lăncieri şi trupele puse la dispoziţie de Báthory conduse de Albert Király). Trece Carpaţii prin pasul Oituz (19/29 noiembrie) şi intră în Moldova la 23 noiembrie/3 decembrie În timp ce din Podolia sosesc noi trupe polone, Stanisław Chański, comandantul trupelor lăsate pentru apărarea noului domn, trimite un detaşament sub comanda lui Tworzyjanski pentru a hărţui şi întârzia înaintarea lui Ştefan Răzvan.

Acesta ajunge sub zidurile Sucevei la 2/12decembrie, moment în care soseşte regimentul de lăncieri al lui Jan Potocki, starostele Cameniţei. Bătălia are loc a doua zi, la 3/13 decembrie 1595, „la sat la Aréni … la câmpǔ, despre Schéia, pe suptă un mal ce ieste alături cu drumul Băiei” (Miron Costin). Ambii domni ai Moldovei au participat la lupta care a ţinut aproape trei ore, victoria fiind de partea lui Ieremia Movilă, ajutat de rezerva trupelor polone care atacă şi alungă oastea lui Ştefan Răzvan.

Prada lăsată pe câmpul de luptă a fost substanţială, oştenii domnului învins participaseră la bătălia de la Giurgiu de unde luaseră multe lucruri scumpe, pe care le-au părăsit acum, în retragere. În drum spre Transilvania, aceştia sunt atacaţi şi ucişi de ţăranii moldoveni. Ştefan Răzvan a fost prins de poloni şi predat noului domn care a dispus tăierea nasului şi tragerea sa în ţeapă, el fiind „singurul pretendent domnesc din istoria Ţărilor Române executat prin ţeapă de rivalul său victorios” (Constantin Rezachevici).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011