Bătălia de la Rabna (toamna 1637)

Bătălia de la Rabna (toamna anului 1637). Confruntare dintre domnul Moldovei, Vasile Lupu (1634 – 1653) şi Matei Basarab (1632 – 1654), domnul Ţării Româneşti. Miza conflictului era înlăturarea din domnie a domnului muntean şi numirea în funcţia vacantă a lui Ioan, unul dintre fiii lui Vasile Lupu.

Relaţiile diplomatice întreţinute de Matei Basarab cu imperialii, Polonia şi Transilvania, prezenţa la Curtea munteană a ambasadorilor acestor state şi antipatia domnului de la Iaşi faţă de cel de la Bucureşti i-au convins pe unii dintre demnitarii otomani că mazilirea lui Matei Basarab ar fi o soluţie. Mai mult, incidentul înregistrat în contextul conflictului armat turco-tătar de la Dunăre, unde Matei Basarab a refuzat să se prezinte personal, trimiţându-şi doar oamenii de încredere, a făcut ca presiunile exercitate asupra sultanului de către vizirul Mohamed, protectorul lui Vasile Lupu, să se concretizeze. Sultanul cere domnului Moldovei să-l alunge din domnie pe Matei Basarab, motiv pentru care a intrat în Ţara Românească în fruntea unei armate de circa 30.000 oameni. Oştenii săi au înaintat spre Târgovişte, jefuind gospodăriile întâlnite în cale.

Bătălia a avut loc la Rabna, iar steagurile boiereşti ale domnului moldovean au cunoscut o înfrângere în faţa forţelor reunite ale Ţării Româneşti şi Transilvaniei, sub comanda lui Ioan Kemény. Între timp, Matei Basarab a reuşit să-şi normalizeze relaţiile cu sultanul, care ocupat fiind cu revoltele din partea orientală a Imperiului, a preferat să pună capăt acestui conflict şi să încaseze sumele de bani ce i se cuveneau prin plata tributului.

Bibliografie

• Marcu, George - Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti (în curs de apariţie)