Cămaşa de Măguri-Răcătău

Cămaşa de Măguri-Răcătău este o componentă a portului românesc tradițional din zona Clujului.

Pentru confecționarea ei se foloseau patru bucăți de pânză de cânepă țesută în casă. Firele de ață folosite la broderie erau din arnici roșu și albastru. Arniciul înlocuia lânica și era un fir de bumbac cu aspect mat care a avut o utilizare intensă până la începutul secolului XX.

La gât, cele patru bucăți de pânză sunt strânse în mai multe crețuri peste care se coase o bentiță lată de circa 3 cm. Sub bentiță se coase un model de circa 3-8 cm cu tehnica urzit pe crețuri.

Mâneca se încrețește în dreptul încheieturii mâinii, iar sub braț se introduce pava care are rolul de a da mobilitate brațului. Pe cutulițele din dreptul încheieturii mâinii se lucrează o broderie cu tehnica urzit pe crețuri. Bentița este lucrată cu un model la fir și urzit pe fir în lung.

În dreptul cotului se coase o broderie cu tehnica urzit pe fir în lung. Pe volan se coase un model, iar la margine se termină cu un feston. Ia se încheie în față, iar gura cămășii se răscroiește pe circa 20-25 cm. Pe marginea bentiței și de jur împrejurul gurii cămășii se coase brânelul.

Tehnicile folosite sunt: la fir, urzitul pe fir în lung, urzitul pe crețuri, festonul, brânelul.