Codul Calimach

Codul Calimach a fost a fost un cod civil al Moldovei, alcătuit de Cristian Flechtenmacher şi A. Cuzanos, cu ajutorul lui Andronache Donici, Damaschin Bojincă şi al altor jurişti, şi promulgat de domnitorul Scarlat Callimachi (Calimach) în 1817. Aplicarea lui a devenit mai consecventă abia după 1833, când s-a definitivat, prin traducere, redactarea în limba română a codului, începută odată cu cea greacă.

La alcătuirea acestui cod s-a urmărit să se îmbine dreptul local, bazat pe obicei, cu dreptul bizantin, folosindu-se totodată în fapt, ca model principal, codul civil austriac. Păstrând trăsături feudale, el conţinea şi norme de drept burghez, ceea ce reflecta începuturile descompunerii orânduirii feudale şi ale formării în Moldova a relaţiilor bazate pe proprietatea privată şi pe capital. Împreună cu Codul Caragea al Ţării Româneşti, Codul Calimach a fost aplicat până la 1 decembrie 1865, când a fost abrogat şi înlocuit cu Codul civil, valabil pe tot cuprinsul Principatelor Unite.

Prevederi

Cele 2.032 de articole ale Codului sunt structurate în trei părţi, precedate de o introducere de 24 de articole. Condica ţivilă sau politicească a Principatului Moldovei, cum era numit codul, a însemnat consfinţirea dreptului natural prin care „tot omul are drituri fireşti”, cu toate că robia a continuat să fie tolerată, însă fără ca stăpânul să aibă drept asupra vieţii robului. El a mai stabilit şi capacitatea juridică, de la care erau excluşi copii, femeile sau robii. A pus bazele figurii persoanei juridice şi a delimitat şi reglementat clar asociaţiile. Astfel, erau considerate persoane juridice „negustoreştile tovărăşii”, breslele meşterilor, mănăstirile şi bisericile.

În ce priveşte familia, raporturile de rudenie şi căsătoria, Codul Calimach conţinea unele reglementări bazate pe dispoziţii mai vechi ale dreptului bizantin. Căsătoria, spre exemplu, a fost reglementată după principii care şi astăzi stau la baza dreptului contemporan. În schimb erau interzise căsătoriile între creştini şi necreştini sau între oameni liberi şi robi. Totodată este reglementat şi divorţul, care poate avea loc atât din cauza femeii cât şi din cauza bărbatului.

O altă trăsătură fundamentală a Codului Calimach a fost respectul faţă de proprietatea individuală. Codul aduce întăriri la dreptul individual de proprietate, fapt care va contribui la triumful definitiv al proprietăţii private şi la dezagregarea formelor arhaice de stăpânire în comun care mai puteau fi găsite în numeroase zone rurale.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
• Miculescu, Petru; Clipa, Cristian, Istoria instituţiilor juridice în spaţiul românesc, Editura Worldteach, Timişoara 2007 ISBN 973-87808-8-8