Constantin Gh. Popescu

Constantin Gh. Popescu
Născut		8 septembrie 1893, Corneşti, Dâmboviţa
Ocupaţie		militar, general

Constantin Gh. Popescu (n. 8 septembrie 1893, Corneşti, plasa Bilciureşti, judeţul Dâmboviţa - d. ?), general, şef al Statului Major General, deputat de Argeş.

Studiile

A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu (1912-1914) şi Şcoala Superioară de Război (1920-1922).

Cariera militară

Grade militare:

• sublocotenent (1914)
• locotenent (1916)
• căpitan (1917)
• maior (1925)
• locotenent-colonel (1934)
• colonel (1939)
• general de brigadă (1944)
• general de divizie (1946)
• general colonel

Funcţii militare:

• diferite funcţii în Regimentul 3 Artilerie (1914-1918), Regimentul 37 Artilerie (...), Regimentul 38 Obuziere (1924-1925)
• profesor la Şcoala de Aplicaţie de Artilerie din Timişoara (1925-1932)
• subşef de stat major al Inspectoratului General al Jandarmeriei (1932-1934)
• funcţie în Regimentul 1 Apărare contra Aeronavelor (1934)
• şef serviciu în Arsenalul Armatei (1934-1935)
• comandant Divizionului 1 şi şef al Biroului Instrucţie în Regimentu 39 Artilerie (1935-1937)
• comandant al Regimentului 32 Artilerie (1937-1940), Regimentului 24 Artilerie (1940-1942)
• comandant al artileriei Diviziei 1 Gardă (1942)
• comandant secund al Comandamentului operativ al Diviziei 1 Gardă (1942-1944)
• comandant Diviziei 1 Gardă (23 februarie-10 aprilie 1943, 20 decembrie 1943-6 ianuarie 1944)
• comandant al artileriei Corpului 5 Armată (1944)
• comandant al Comenduirii Pieţei Bucureşti (1944-1945)
• şef al Direcţiei Generale a Poliţiei (1945-1946)
• secretar general în Secretariatul General pentru Trupe din Ministerul de Interne (1947-1948)
• şeful Marelui Stat Major (1948-1950)

Alte funcţii : ministru adjunct în Ministerul Construcţiilor (1950-1952); deputat Marii Adunări Naţionale de regiunea Argeş (1948-1953).

Participarea la Primul Război Mondial

A participat în primul război mondial la luptele de la Mărăşeşti. În anul 1918, nemulţumit de decizia politicienilor români de a semna armistiţiul cu Puterile Centrale, şi-a dat demisia din armată. A plecat în Franţa, unde a luptat în cadrul Regimentului 101 artilerie grea francez până la sfârşitul războiului. A revenit în ţară la 29 iulie 1919 şi i s-a retras acuzaţia de dezertare emisă în anul 1918, fiind reprimit în armată.

Participarea la al Doilea Război Mondial

În cel de al doilea război mondial a participat, în campania din est, la eliberarea Basarabiei şi la luptele de la Odessa.

În 1944 se înscrie în Partidul Comunist Român, iar în februarie 1945, împreună cu alţi generali şi ofiţeri, redactează şi publică un protest împotriva generalului Rădescu, şeful guvernului. Va juca un rol deosebit în câştigarea alegerilor din 1946 de către comunişti. În 1950 este trecut în rezervă şi exclus din P.M.R.

A fost decorat cu: “Coroana României”, “Steaua României”, “Steaua RPR” clasa a II-a, “Crucea de Război” (Italia), “Sfânta Ana” (Rusia), “Crucea de Fier”, clasa a II-a (Germania), medalia “Victoria” (URSS), Ordinul “Apărarea Patriei” clasa a II-a etc.

Bibliografie

• Duţu, A., col. dr., Dobre, F., Loghin, L., col. (r.) dr. - Armata română în al doilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 156;
• Manafu, A., dr., Ucrain, C., dr. - Dâmboviţeni la datorie, Editura Nelmaco, Bucureşti, 2003, p. 79-87;
• Oroianu, T., Nicolescu, G., Dobrinescu,V.-F., Oşca, A., Nicolescu, A. - Şefii Statului Major General Român (1859 - 2000), Editor Fundaţia “General Ştefan Guşă”, Editura Europa Nova, Bucureşti, 2001, p.279-293;