Cornelia Pillat

Cornelia [Nelli] Pillat (n. 22 martie 1921, Bucureşti – d. 18 aprilie 2005, Bucureşti). Memorialistă, editoare.

Biografie

Fiica socialistului Gheorghe Ene-Filipescu, mort în închisoare (1952), şi a Ecaterinei, a studiat istoria artei la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Alexandru Busuioceanu, Basil Munteanu, Mihai Ralea şi Tudor Vianu.

Căsătorită, din dec. 1944, cu scriitorul Dinu Pillat (1921–1975), fiul poetului Ion Pillat (1891–1945).

Din cauza acuzării şi arestării tatălui său, o perioadă nu i se permite să se angajeze. Activează apoi ca documentaristă la Institutul de Istoria Artei (1955–1958), bibliograf şi muzeograf la Biblioteca Academiei Române (1958–1965), cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei (1965–1975) şi documentaristă la Direcţia Monumentelor Istorice.

Debutează editorial în 1960, cu Gogol în literatura română. 1860–1960. Publică studii de istoria artei în vol. Pictura murală în epoca lui Matei Basarab (1980), Variaţiuni pe teme date în arta medievală românească (2003), precum şi lucrarea de memorialistică Eterna întoarcere (1996), reeditată în 2002, cu titlul Ofrande. Editează opera lui Ion Pillat, 7 vol. în prima ediţie (1983–1998), 5 vol. în cea de-a doua (2000–2003).

A fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1998) şi Premiul Fundaţiei „Cella Delavrancea” (1996).

„Cornelia Pilat face parte din generaţia de intelectuali români pe care urgiile istoriei din veacul XX au lovit-o din plin şi poate cel mai dur” (Gabriel Dimisianu). „Cornelia Pilat are harul expresiei şi fineţea gustului caracteristic marilor artişti” (Nicolae Manolescu).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012