Dăbâca (Cluj)
de la Enciclopedia României
| Satul Dăbâca |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1064 |
| Populaţie | 836 locuitori |
| Altitudine medie | 334 metri n. m. |
|
Index sate în judeţul Cluj |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Dăbâca este satul de reşedinţă a comunei Dăbâca din judeţul Cluj, situat în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea.
Istorie
Satul Dăbâca este aşezat pe locul unei aşezări neolitice ale cărei urme aparţinând culturilor Tisa şi Coţofeni au fost descoperite în perioada 1964-1965 în locul numit „cetate”. Investigaţiile arheologice la incintele fortificate au fost organizate de Muzeul şi Institutul de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca. În siturile arheologice au fost descoperite puţine obiecte: 25 de lame de silex şi obsidiană, un răzuitor, o dăltiţă şlefuită, trei săpăligi din corn de cerb, un idol zoomorf cu formă de bovideu şi două fragmente de pandantive din lut.
În timpul stăpânirii romane, aşezările au prosperat datorită învecinării cu oraşul roman Napoca. În 1943, Ghidofalvi Ştefan, proprietar de pământ din satul Dăbâca păstra fibule romane din bronz, găsite pe teritoriul satului.
Târgul Dăbâca, format din cetate şi aşezarea mărginaşă, a fost atestat în 1068 şi era o continuare cu refaceri a castrului lui Gelu de la începutul secolului al X-lea. Primul comite de Dăbâca, Leustachius, menţionat în 1164 a devenit căpetenia ţării sau voyvoda. Cetatea Dăbâca a fost menţionată documentar pentru prima oară în documente din anii 1214-1219, prilej cu care au fost menţionaţi oamenii cetăţii, iobagii şi pârcălabul, dar şi aşezarea sătească condusă de comitele curial şi arhidiaconul Ioan.
Dăbâca a început să fie menţionată constant în documente începând cu secolul al XIII-lea.
Populaţia
Populaţia a crescut constant, ajungând la un maxim în 1956, când au fost înregistraţi 3482 locuitori dintre care 3016 erau de etnie română, 343 de etnie maghiară și 123 de alte etnii. Din 1977 populaţia a înregistrat o scădere semnificativă, totalizând la recensământul din 2002 un număr de 836 de locuitori.
<lines size=500x170 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=3500 colors=003153,F5B800,99BADD,964B00,964BB0 xlabel ylabel=5 grid=xy legend>
,total,români, alte etnii
1850,2205,1638,567 1880,2463,1899,564 1890,2615,1981,634 1900,2733,2143,590 1910,2858,2305,553 1920,2813,2394,419 1930,3331,2827,504 1941,3468,2964,504 1956,3482,3016,466 1966,3163,2829,334 1977,2950,2649,301 1992,1925,1672,253 2002,836,815,21 </lines>
Note
Bibliografie
- Pintilie, Mariana, Pintilie, Dorin, Comuna Dăbâca: studiu monografic, Cluj-Napoca, Editura Eurodidact, 2001, ISBN 973-85092-4-6.
Bibliografie suplimentară
- Suciu, Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967-1968
- Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora, Atlasul localităţilor judeţului Cluj, Cluj-Napoca, 2003, Editura Suncart, ISBN 973-864300-7