Gheza Vida

Gheza Vida
Alte nume		Gèza Vida
Născut		23 februarie 1913, Baia Mare, judeţul Maramureş
Decedat		11 mai 1980, Baia Mare, judeţul Maramureş
Ocupaţie		sculptor
Membru corespondent al Academiei Române
Ales		1 martie 1974
Părinţi		Iosif şi Rozalia Vida

Gheza Vida (n. 23 februarie 1913, Baia Mare, judeţul Maramureş – d. 11 mai 1980, Baia Mare, judeţul Maramureş) a fost sculptor, membru corespondent al Academiei Române.

Originea şi familia

S-a născut în familia lui Iosif şi Rozalia Vida, ca al optulea copil al acestora.

Toţi cei şapte fraţi dinaintea lui muriseră la vârste foarte mici, de aceea părinţii i-au dat un prenume care nu mai fusese dat în familia lor (Gheza), în spiritul credinţei populare că astfel vor înşela soarta şi că el va supravieţui.

Gheza se trage dintr-o familie românească săracă. Tatăl său a fost miner sau, după unele surse, ţăran. Unii autori ortografiază numele său Gheza, alţii Geza sau Gèza.

Studiile

A făcut patru clase primare şi patru gimnaziale în Baia Mare, între anii 1920-1928.

Între 1928-1931 a frecventat atelierul de pictură care aparţinea lui Martin Katz, Sarolta Kahan şi Lidia Agricola.

În 1942 a fost admis la Academia de belle-arte din Budapesta. A reluat cursurile acestei instituţii în anul 1944.

Activitatea

Din 1928 până în 1931 şi-a câştigat traiul lucrând ca grădinar, paznic, salahor sau muncitor forestier.

În 1932 este primit în Uniunea Tinerilor Comunişti şi este arestat de autorităţi pentru răspândirea de manifeste de propagandă comunistă.

În 1934 sculptează Cosaşul, Dabinuşca, Femeia cu găleată, Răscoala şi Ţărancă cu greblă, iar în toamna aceluiaşi an apare în revista de limbă maghiară „Banyai Lapok” prima cronică despre opera lui.

În 1935 efectuează stagiul militar în Armata Română, la Satu Mare.

În anul 1936 participă la înfiinţarea Sindicatului Artelor Frumoase din Transilvania şi este primit în Partidul Comunist Român.

În 1937 a fost cooptat în conducerea unei noi asociaţii a artiştilor din Baia Mare şi a participat la prima expoziţie de grup, la Baia Mare. În luna octombrie a plecat din România spre Spania, unde s-a înrolat voluntar în Brigăzile Internaţionale pentru a lupta în războiul civil spaniol împotriva forţelor conduse de generalul Franco şi sprijinite de Germania nazistă. În Spania a luptat în anul 1938 la Madrid, Guadalajara, Andaluzia, Aragon şi Catalonia. A sculptat Cap de copil, lucrare azi dispărută. A fost luat prizonier de trupele naţionaliste şi internat în diverse lagăre de prizonieri. A fost trimis la muncă forţată în Germania, de unde a evadat în anul 1941, întorcându-se la Baia Mare.

În 1943 se întoarce de la Budapesta, unde studia Belle-arte, fiind concentrat de autorităţile maghiare într-un detaşament de muncă forţată pentru români, la Seini. În 1944 îşi continuă studiile la Budapesta, la arte frumoase. Este din nou concentrat într-un detaşament de muncă pentru români, în Ungaria. Trei dintre marile sale lucrări sunt expuse la Cluj.

În 1945 s-a înrolat voluntar în Armata Română şi a luptat în campania din vest. O nouă expoziţie organizată la Cluj cuprinde lucrări ale sale, inclusiv pe cele trei expuse în 1944.

În 1946 a participat cu lucrarea Mineri la Cluj, la o expoziţie. În 1947 a participat la Salonul de pictură şi sculptură al Transilvaniei. În 1948 a expus la Expoziţia de artă plastică regională de stat a Transilvaniei.

În 1949 a continuat să expună lucrările sale în ţară, dar şi în străinătate (Moscova, Leningrad, Veneţia, Budapesta, Cairo, Damasc, Alexandria, Sofia, Paris, Belgrad, Bologna, Londra, Torino, Brno, Roma, Haga, Copenhaga).

Aproape în fiecare an a continuat să sculpteze diferite lucrări, inclusiv monumente amplasate în Baia Mare.

În 1958 organizează împreună cu graficianul Vasile Kazar o expoziţie la Bucureşti, expunând pe lângă sculpturi şi linogravuri şi desene în tuş realizate de el în 1945. A participat la Bienala de la Viena.

În 1959 a expus în străinătate, la Praga, Budapesta, Varşovia şi Minsk. În 1960 a continuat expoziţiile peste hotare, prezentându-şi sculpturile la Leningrad, Cairo, Alexandria, Helsinki, Bratislava, Berlin şi Praga. În 1961 a participat din nou la expoziţii înafara ţării, la Paris, Damasc, Sofia şi Moscova. În 1963 expoziţiile sale au fost la Varşovia şi Praga.

La Belgrad s-a organizat în anul 1964 Expoziţia „Gheza Vida – Alexandru Ciucurencu”. În 1965 a participat la expoziţia de la Bologna.

În 1968 este ales vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici.

În 1973 se organizează Expoziţia Vida-Kazar la Sala Dalles din Bucureşti şi se inaugurează Monumentul Ţăranilor Martiri de la Moisei.

La 1 martie 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. În cursul aceluiaşi an expune la Haga şi Bruxelles.

În 1976 participă la o expoziţie la Londra, cu subiect dedicat lui Constantin Brâncuşi, la expoziţia omagială Brâncuşi de la Paris, la Bienala de la Veneţia şi la o expoziţie la Baia Mare. Se realizează primul film despre Gheza Vida şi opera sa.

În 1977 participă la expoziţia „1907 în artele plastice”, la Bucureşti. În 1978 expune la Baia Mare şi la Berlin.

Opera

• Cosaşul, Dabinuşca, Femeia cu găleată, Răscoala, Ţărancă cu greblă (1934)
• Ţăran încercând coasa, Răscoala (II) (1935)
• Ţărancă, Horia pe roată, Semănătorul, Mineri (1936)
• Miner, Ţăran legat la stâlp, Ţăran la interogatoriu (1937)
• Cap de copil (azi pierdută)
• Horea, Cloşca şi Crişan (1939)
• Tăietorul de lemne, Aruncătorul de disc, Nud de femeie, Minerii, Maternitate (1942)
• Miner obosit, Copil mâncând, Ţăran ridicând o poartă, Miner ghemuit, Miner cu lămpaş, Muncitor forestier, Dansator, Muncitori forestieri (1943)
• Miner ghemuit cu lămpaş, Buciumaşul, Dans oşenesc, Muncitor forestier, Miner, Farfurie cu relief sculptat (1947)
• Miner împungând vagonul, Istoria răscoalelor ţărăneşti (1948)
• Stup de albine, Mineri (relief), Femeie împovărată, Miner cu sapa (1949)
• Obeliscul eliberării – Baia Mare (1949)
• Pintea Grigore judecând un boier
• Desţelenirea (1955)
• Monumentul minerului – Baia Mare (1956)
• Balada lui Pintea (relief), Răscoala, Horitoarea, La fân (1957)
• Cap de ţăran, Odihna (1957)
• Totem (1958)
• Minerii (relief), Butinarul (1959)
• Miner strigând, Recolta (cariatidă), Colectivista, Nud (1960)
• Băiat citind, Mineri spre şut (altorelief), Miner cu lampă (1961)
• Totem, Nud, Se unesc haturile (1962)
• Tropotiţa, Carnaval la sat, Totem, Autoportret (1963)
• Monumentul ostaşului român – Carei (în colaborare cu Anton Dîmboianu) (1964)
• Monumentul Ţăranilor Martiri – Moisei (1966)
• Totem, Figură grotescă, Pintea Viteazul, Candelabru (1966)
• Miner citind, Priculiciul (1968)
• Ploaia, Varvara, Mărţoaia, Ţăran din Maramureş, Ţăran, Nud (1970)
• Sfatul bătrânilor
• Cap de ţăran, Omul apelor, Omul cu pasărea, Vâlva minelor, Monumentul Ţăranilor Martiri de la Moisei, Omul pădurii, Omul dintre focuri, Solomonarul, Priculiciul minei (1972)
• Muncitor forestier, Fata pădurii, Amintiri din copilărie, Nud (1973)
• Nud, Muncitor forestier, Nud II, Nud III (1975)
• Muncitor forestier, Femeie cu fluier (1976)
• Ziua finelor (1977)
• Ziua finelor II, Răstignire (1978)
• Dragoş Vodă (neterminat), Menumorut, Copil mâncând, Nud (neterminat), Doi mineri, Bogdan Vodă (1979)
• Copil cu pasăre, Femeia albă, Nud, Copil la izvor (1980)

Premii şi distincţii

• Premiul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1949)
• Premiul de Stat (1953)
• Maestru emerit al artei (1957)
• Ordinul Muncii, clasa I (1963)
• Artist al poporului (1964)
• Erou al Muncii Socialiste (1971)
• Premiul C.S.C.A (1971)
• Steaua Republicii Socialiste România, clasa a II-a (1978)

Bibliografie

• Marinescu, Otilia; Brezovszki, Ana-Maria – Vida Gheza 28 februarie 1913, Baia Mare-11 mai 1980, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, Baia Mare, 2003
• Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967