Imre Mikó

Imre Mikó
Alte nume		de Hidveg
Naţionalitate		secui
Născut		4 septembrie 1805, Zăbala, judeţul Covasna
Decedat		16 septembrie 1876, Cluj, judeţul Cluj
Cauză deces		ciroză hepatică
Mormânt la		cimitirul Házsongárdi, Cluj
Ocupaţie		vicepreşedinte al guvernului Transilvaniei
Religie		reformată
Căsătorit cu		Maria de Rhédey
Părinţi		Gheorghe Mikó Borbála Mikes
Copii		un fiu şi două fiice

Imre Mikó, conte de Hidveg (n. 4 septembrie 1805, Zăbala, judeţul Covasna - d. 16 septembrie 1876, Cluj, judeţul Cluj) a condus Transilvania în timpul revoluţiei de la 1848-1849, ca vicepreşedinte a guvernului şi între anii 1860-1861 ca preşedinte al guvernului.

Originea şi familia

A făcut parte dintr-o familie de secui nobilitată în secolul al XVIII-lea.

A fost ultimul născut dintre cei trei copiii ai lui Gheorghe Mikó şi ai Borbálei Mikes.

A fost căsătorit cu Maria de Rhédey, cu care a avut un fiu şi două fiice.

Activitatea

După plecare lui guvernatorului Transilvaniei, Iosif Teleki, în Ungaria, în 1848, a rămas următorul la conducerea guvernului, fiind vicepreşedinte al acestuia.

Conducerea sa din 1848-1849 a fost caracterizată de vremurile tulburi ale revoluţiei paşoptiste, sprijinind când pe revoluţionarii maghiari, când pe reprezentanţii Austriei.

După terminarea revoluţiei paşoptiste s-a retras în viaţa particulară, ocupându-se de de ştiinţă şi având o intensă activitate culturală.

În 1858 a fost ales membru al Academiei din Budapesta.

A fondat la Cluj în 1859 un muzeu, pentru care a donat palatul său de vară, cu o mare grădină. A contribuit la refacerea gimnaziului din Aiud, judeţul Alba şi sub ocrotirea lui s-a fondat un gimnaziu la Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.

La 6 decembrie 1860 guvernul Transilvaniei a fost reorganizat aşa cum fusese înainte de revoluţia paşoptistă şi lui Mikó Imre i s-a oferit preşedinţia acestuia. La 10 decembrie 1860 a fost numit de Viena preşedinte al guvernului Transilvaniei.

Pentru prima oară în istoria guvernului Transilvaniei, în componenţa acestuia au intrat şi trei români: Ioan Alduleanu (ortodox), Pavel Dunca (greco-catolic) şi Alexandru Lazăr (greco-catolic), chiar dacă ei nu reprezentau voinţa naţională a românilor.

Mikó Imre a început să guverneze efectiv numai de la 24 aprilie 1861, pentru că la Sibiu mai funcţiona încă, până la 23 aprilie 1861, un guvern civil şi militar condus de principele Friederich von Liechtenstein. În momentul în care Mikó a primit preşedinţia guvernului în provincie existau foarte multe dezordini, datorate nenumăratelor reorganizări prin care trecuse. Ca atitudine, îşi păstrase părerile din timpul revoluţiei de la 1848, de unire a Transilvaniei cu Ungaria, ceea ce nu a avut darul să îi mulţumească pe austrieci.

Chemat la Viena în 1861, a fost silit de austrieci şi demisioneze.

În 1862 a fost ales membru de onoare al ASTRA.

După formarea Imperiului Austro-Ungar în 1867 a primit portofoliul de ministru al lucrărilor publice între 1867-1870. Tot din 1867 a fost pentru câţiva ani preşedinte al Societăţii pentru Istorie.

Bibliografie

• Anuarul Institutului de Istorie Naţională Cluj, nr. IX, Tipografia "Cartea Românească din Cluj", Sibiu, 1944