Istrate Micescu

Istrate Micescu
Născut		22 mai 1881, Ploieşti
Decedat		22 mai 1951, Aiud
Ocupaţie		avocat, politician

Istrate Micescu (n. 22 mai 1881, Ploieşti - d. 22 mai 1951, Aiud, judeţul Alba) a fost avocat, politician, deputat, senator şi ministru.

Biografie

S-a născut la Ploieşti, la 22 mai 1881. A urmat liceul Brătianu din Piteşti, după care a plecat la Paris pentru a studia dreptul. Şi-a luat licenţa în capitala franceză la 1903 şi doctoratul în 1906. După finalizarea studiilor s-a întors în ţară şi a început să practice avocatura în Argeş şi Ilfov.

Pe plan academic, a fost numit docent al Facultăţii de Drept din Bucureşti, iar din 1912 a devenit conferenţiar de drept civil, apoi profesor suplinitor şi în fine profesor de drept civil comparat.

În paralel cu activitatea academică, s-a implicat în politică şi a în 1919 a obţinut un mandat de deputat de Romanaţi. A mai fost o dată deputat de Romanaţi, apoi de Muscel (1927) şi Soroca (1931). A fost şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Micescu s-a numărat printre susţinătorii regelui Carol al II-lea. Între 28 decembrie 1937-10 februarie 1938 a fost ministru de Externe în guvernul Goga-Cuza, iar între 1939-1940 a fost ministrul Justiţiei. Tot el este recunoscut ca autor al Constituţiei din anul 1938.

Autorităţile comuniste instalate la putere în România după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial l-au arestat şi l-au condamnat la 20 ani muncă grea.

Istrate Micescu a decedat în închisoarea din Aiud, în anul 1951, în exact ziua în care a împlinit vârsta de 70 ani.

Bibliografie

• Buzatu, Gheorghe, Cheptea, Stela, Cîrstea, Marusia, editori - Pace şi război (1940-1944) Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, volumul I, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008.
• Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7