Legiunea V Macedonica

Legiunea V Macedonica a fost o legiune romană staţionată în provincia romană Dacia, în epoca antică.

Înfiinţarea şi istoricul legiunii

Legiunea V Macedonica a fost înfiinţată de către Brutus în preajma bătăliei de la Philippi (anul 42 d. Chr.) şi istoria ei se întinde pe durata a aproximativ 300 ani. Numele legiunii se trage de la această bătălie, purtată în Macedonia. Au existat şi alte legiuni care au purtat numele "Macedonica", însă aveau alt număr.

Dintre războaiele şi campaniile mai importante la care a participat Legiunea V Macedonica se numără asediul Ierusalimului (anul 68 d. Chr.), războaiele dacice ale lui Domiţian, războaiele dacice ale lui Traian, războiul parthic al lui Lucius Verus, pacificarea burilor (anul 180), războaiele civile din timpul lui Septimius Severus, al doilea război parthic al lui Septimius Severus şi altele.

Staţionarea în Dacia

Legiunea V Macedonica a fost trimisă în provincia romană Dacia într-unul dintre anii cuprinşi între 166-169. A fost cantonată în castrul de la Potaissa (azi Turda, judeţul Cluj), în Dacia Porolissensis.

În momentul sosirii legiunii în provincia Dacia, aceasta era păzită de o singură legiune romană, Legiunea XIII Gemina.

Legiunea V Macedonica a fost staţionată în Dacia până în anul 274 sau 275, când administraţia romană s-a retras din această provincie de la nord de Dunăre.

Sosirea în Dacia a Legiunii V Macedonica e pusă pe seama primului război cu marcomanii, început în anul 167. Legiunea a venit în Dacia direct de pe frontul din Orient.

Castrul de bază al Legiunii V Macedonica se afla la Troesmis, dar la întoarcerea de pe frontul oriental ea nu s-a mai oprit în castrul ei, ci a fost trimisă direct împotriva marcomanilor. Până la aşezarea în castrul de la Potaissa, legiunea a fost implicată într-o serie de lupte. Nu se cunosc toate luptele la care a luat parte legiunea împotriva marcomanilor, dar la un moment dat se pare că aceasta se afla în provincia Pannonia Superior.

Nu se ştie cu precizie anul în care Legiunea V Macedonica s-a aşezat în castrul de la Potaissa. Cel puţin o parte a legiunii s-a aşezat la Potaissa în anul 170, conform inscripţiei veteranului Titus Valerius Marcianus, din Legiunea V Macedonica, lăsat la vatră.

În anii 185-186, în timpul războiului civil, legiunea rămâne credincioasă împăratului roman, ceea ce îi aduce epitetul de pia constans. Subunităţi din această legiune vor participa, împreună cu subunităţi din Legiunea XIII Gemina, la un alt război civil roman, în care în bătălia din 19 februarie 197, de la Lugudunum, Septimius Severus îl înfrânge şi îl ucide pe adversarul său, Clodius Albinus. Întoarcerea în Dacia, după război se va face prin Pannonia.

Sub domnia împăratul Caracalla, legiunea îşi ia şi numele de Antoniniana.

În timpul împăraţilor romani Elagabal (218-222) şi Severus Alexander (222-235), legiunea a purtat diferite epitete, cum ar fi: pia fidelis, pia constans (şi combinaţii între acestea), Antoniniana şi Severiana.

Perioada anilor 235-284 s-a numit "epoca anarhiei militare", Legiunea V Macedonica având în general o atitudine de fidelitate faţă de împăraţii romani, mai ales faţă de Gallienus, în timp ce acesta ducea lupte împotriva pretendenţilor. În aceeaşi perioadă au loc atacuri ale barbarilor asupra Daciei, precum şi marele atac al carpilor. Nu se cunoaşte implicarea Legiunii V Macedonica în aceste lupte.

În timpul împăratului Gordian al III-lea (238-244), legiunea a primit epitetul Gordiana.

În timpul războaielor civile din vremea lui Gallienus, Legiunea V Macedonica i-a fost fidelă acestuia. După epoca lui Gallienus nu mai există date referitoare la activitatea acestei legiuni în Dacia.

Legiunea V Macedonica a fost retrasă din Dacia în timpul retragerii aureliene din anii 274/275.

Bibliografie

• Grec, Marius - Legio V Macedonica (pagini de istorie militară), Studia Universitatis Petru Maior, Series Historia, Târgu Mureş, 2004