Mănăstirea Plătăreşti

Mănăstirea Plătăreşti este o mănăstire ortodoxă ctitorită de domnul Ţării Româneşti, Matei Basarab, în secolul al XVII-lea, în localitatea Plătăreşti, judeţul Călăraşi.

Mănăstirea Plătăreşti a fost ctitorită de domnul Ţării Româneşti, Matei Basarab (1632-1654), ca mulţumire faţă de Sfântul Mercurie, căruia îi ceruse ajutor în timpul unuia dintre războaiele duse împotriva domnului Moldovei, Vasile Lupu (1634-1653; 1653). Arhidiaconul creştin, de orgine arabă, Paul de Alep, spunea în anul 1657 că Sfântul Mercurie ar fi răspuns rugăciunilor lui Matei Basarab, apărându-i în vis şi îmbărbătându-l. Ca urmare, Matei Basarab a ridicat în localitatea Plătăreşti, judeţul Călăraşi, o mănăstire cu hramul Sfântul Mercurie.

Aceasta constă dintr-o biserică, de plan triconc, împrejmuită de un zid puternic, de formă aproximativ dreptunghiulară. Pronaosul este de formă dreptunghiulară, iar într-o etapă mai târzie acestuia i s-a ataşat un pridvor. În colţul de nord-vest al incintei se află construită casa domnească, care este o clădire de formă dreptunghiulară, având pivniţă. Pe mijlocul laturii vestice a zidului a fost construit turnul-clopotniţă, iar pe laturile de nord, sud şi vest ale acestuia au fost ridicate chiliile.

Locaşul de cult este atestat pentru prima oară în anul 1640, când Matei Basarab dezînchina un număr de mănăstiri, printre acestea găsindu-se şi mănăstirea Plătăreşti. Pisania menţionează anul 1646 şi spune că biserica a fost ridicată de Matei Basarab şi Doamna sa, Elina. Diferenţa de şase ani între cele două surse poate fi datorată faptului că Matei Basarab a construit mănăstirea pe locul uneia mai vechi, fără ca pisania să o amintească pe cea mai veche, după cum se pare că s-a întâmplat şi în alte cazuri cu ctitoriile acestui domnitor.

În anul 1684 mănăstirea a fost reparată, pentru că suferise distrugeri din cauza trupelor turceşti. În anul 1823 starea locaşului era din deplorabilă, nemaiavând turle, motiv din care e din nou reparată în anul 1832. În anul 1836 în incinta mănăstirii se stabileşte o închisoare pentru femei, iar în acest scop este amenajat în interiorul zidurilor un atelier de croitorie, iar la exteriorul lor, o cazarmă pentru gardieni. Închisoarea este desfiinţată în anul 1844, iar mănăstirea este transferată Mitropoliei Ţării Româneşti până în anul 1863, când are loc secularizarea averilor mănăstireşti. În anul 1864 mănăstirea este din nou reparată, iar în anul 1866 este iarăşi transformată în închisoare.

În anul 1896 mănăstirea intră sub protecţia Comisiei Monumentelor Istorice, iar în anul 1915 este declarată, prin decret regal, monument istoric. În timpul ocupaţiei României de către Puterile Centrale în timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a fost transformată de trupele germane şi bulgare în depozit.

O nouă reparaţie a mănăstirii a avut loc între anii 1942-1943, pentru ca în anii 1947-1948 să fie din nou transformată în închisoare. Exista aici o închisoare pentru femei deţinute din motive politice şi o secţie pentru bărbaţii deţinuţi de drept comun.

Între anii 1950-1960 s-au efectuat lucrări de modernizare în vederea instalării a unui spital de boli nervoase, care a funcţionat în incinta mănăstirii până în anul 1996, când a evacuat clădirile ocupate.

Bibliografie

• Ioniţă, Adrian, Marcu Istrate, Daniela - Mânăstirea Plătăreşti, jud. Călăraşi (1999), Materiale şi cercetări arheologice 2006, Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Academia Română, Bucureşti