Maria Moreanu

Maria Moreanu (n. 5 februarie 1913, Ploieşti – d. 20 ianuarie 1985, Bucureşti). Interpretă de operă.

Biografie

A absolvit în 1936 Conservatorul din Bucureşti, unde le-a avut ca profesoare pe Elena Anghel şi Lucia Cosma. Debutează, în acelaşi an, cu rolul „Orfeu” din opera omonimă de Chr. von Gluck, beneficiind de cronici favorabile.

Pe scena Operei Române din Bucureşti, debutează în 1937 cu rolul „Charlottei” din Werther de J. Massenet, sub bagheta compozitorului Ion Nonna-Otescu. L. Pauk aprecia, într-un articol din ziarul „Rampa”, că este „o apariţie cuceritoare, interpretă care întruneşte calităţi de graţie, tinereţe şi feminitate sensitivă, cu o voce bine şlefuită, timbru sonor şi cald, Maria Moreanu nu a cântat ca o simplă începătoare”, iar criticul muzical E. Ciomak sublinia în „Curentul” că „Maria Moreanu şi-a dovedit splendidele mijloace vocale de mezzosoprană, cu un registru egal, intens, cu un vădit gust în cânt şi în dicţiune, cu o emoţie continuă în glas”. În acelaşi an este angajată ca solistă permanentă la Opera Română.

Interpretează rolurile principale din operele Aida, Trubadurul, Rigoletto şi Falstaff de G. Verdi, Carmen de G. Bizet, Tannhäuser şi Lohengrin de R. Wagner, Dama de pică de P.I. Ceaikovski sau opereta Văduva veselă de Franz Lehár, pe scenele din ţară sau Viena, Frankfurt şi München, alături de soţul ei Emil Marinescu şi alţi mari interpreţi.

Interpretează recitaluri de lieduri de H. Wolf şi Fr. Schubert, acompaniată de George Enescu sau Constantin Silvestri. Face parte din cvartetul Filarmonicii bucureştene alături de Arta Florescu, Mihail Ştirbei şi Petre Ştefănescu-Goangă.

În 1954 este obligată să se retragă şi, din 1957, începe să dea lecţii de canto.

Premiul I şi Medalia de aur la Concursul Internaţional de Canto din Viena (1937).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012