Muzeul Aviaţiei
de la Enciclopedia României
| Muzeul Aviaţiei | |
| Fondat | 1990 |
|---|---|
| Tip | Ştiinţă şi tehnică |
| Adresă | Strada Fabrica de Glucoză, nr. 2-4 |
| Sector | sector 2 |
| Localitate | Bucureşti |
| Site web | roaf.ro |
Istoric
Ideea înfiinţării unui muzeu cu specific aviatic în România a fost exprimată de Nicolae Iorga, dar demersuri concrete, desfăşurate de către Liga Naţională Aeronautică, au apărut după Primul Război Mondial. Asociaţia a reuşit să adune material suficient pentru un muzeu, material în principal capturat de armata română din timpul ostilităţilor militare.
În anii '70, prin eforturile depuse de generalii Aviaţiei Militare Aurel Niculescu şi Gheorghe Zărnescu, sunt puse bazele viitorului muzeu. Din nefericire eforturile celor doi nu s-au concretizat în deschiderea practică a unui muzeu, patrimoniul care trebuia să stea la baza muzeului a fost transferat secţiei de aviaţie a Muzeului Militar Naţional.[1]
După evenimentele din decembrie 1989 ideea înfiinţării unui muzeu aviatic a fost readusă în discuţie. În cele din urmă, în 2 martie 1990, muzeul a fost înfiinţat prin HG. nr. 197, iar 3 ani mai târziu, a fost dat în folosinţă.
La început muzeul a fucţionat în câteva corturi de campanie şi era amplasat pe aerodromul militar de la Otopeni, în cadrul Bazei 90 Transport Aerian. Ulterior muzeul primeşte din partea Comandamentului Aviaţiei Militare un sediu aflat în apropierea Aeroportului Internaţional Băneasa. Începând din 2 martie 2000 muzeul este mutat într-un spaţiu situat în vecinătatea Aeroportului Internaţional Otopeni.
Descriere
Din punct de vedere organizatoric muzeul este împărţit în trei secţii, două în Bucureşti şi una la Mediaş. Cele două secţii din Bucureşti sunt „Istoria aeronauticii naţionale şi universale” şi „Tehnica de forţe aeriene”, iar cea din Mediaş „Istoria rachetelor şi a cercetării spaţiale”.
În anul 2004 patrimoniul muzeului din Bucureşti era format din 24 de colecţii, 5 arhive de documente, 15 mii de titluri - aparţinând în principal pionierilor români în aeronautică şi 20 mii de volume de specialitate, reunite într-o bibliotecă. Muzeul deţine şi un parc format din 62 de piese muzeistice (aeronave, piese de artilerie, radare, etc)[2][3]
Colecţiile cele mai valoroase ale muzeului sunt cele despre Aurel Vlaicu (obiecte personale, documente, brevete, scrisori, fotografii originale, mască mortuară), Henri Coandă (80 de colete, diplome, pliante, fotografii, stenograme, insigne, manuscrise originale, scrisori, obiecte personale), Smaranda Brăescu (200 de fotografii originale), Elie Carafoli, Henri August (fotografii originale din anii 1909-1910), Petre Ivanovici (fotografii originale şi carnete de zbor din anii 1926-1931), Radu Manicatide (documente personale şi caiete de însemnări), Francisc Galeno, Alexandru Marcu.
Sălile muzeului
Muzeul, cu o suprafaţă totală de aproximativ 60.000 m², are amenajate 7 săli largi în care este expusă zestrea muzeului.
În Sala Traian Vuia, alături de documente despre istoria aeronauticii române şi mondiale, sunt amplasate documente şi obiecte originale ale inventatorului român Traian Vuia.
Sala Henri Coandă adăposteşte piese, machete, moatoare utilizate şi documente originale din activitatea savantului român Henri Coandă.
Sala Radu Manicatide prezintă istoria industriei aeronauticii din România din perioada 1948-2002, precum şi câteva tipuri de aparate de zbor construite de inginerul Radu Manicatid.
În Sala Dumitru Balaur sunt expuse însemnele Forţelor Aeriene române, uniforme de aviaţie şi artilerie, drapele de luptă din perioada 1947–2005.
În celelalte 3 săli, Sala motoarelor de aviaţie, Sala istoriei radiolocaţiei şi Sala de armament de aviaţie este prezentată aparatura folosită de aviaţia română de-a lungul timpului.
Bibliografie
- Ionescu, Luminiţa, Ghidul muzeelor bucureştene, Editura Cartea de Buzunar, Bucureşti 2006 ISBN 973-705-095-9
Note
- ↑ http://www.roaf.ro/ro/muzeu.php
- ↑ http://www.roaf.ro/ro/muzeu.php
- ↑ Ghidul muzeelor bucureştene, 2006