Naum Râmniceanu

Constantin Racoviţă
Născut		1771
Decedat		1839
Ocupaţie		călugăr, istoric, poet

Naum Râmniceanu (n. 1771 - d. 1839) a fost un călugăr, istoric şi poet de origine din Jina Sibiului.

Biografie

Strămoşul său a fost un ardelean refugiat în vechiul regat pentru a scăpa de trecerea la catolicism. A fost adus la Bucureşti la vârsta de 6 ani şi a început să înveţe româneşte şi greceşte. La vârsta de 15 ani a fost hirotonisit diacon. A crescut pe la diferite mănăstiri, fiind în permanentă pribegie, citind şi scriind mereu. Era un critic fervent la adresa grecilor, pe care îi considera responsabili de starea în care se afla ţara şi împotriva cărora a scris numeroase satire în limba elenă.

În 1788 s-a refugiat în Ardeal din cauza războiului ruso-turc şi s-a stabilit la mănăstirea Hodoş - Bodrog (în judeţul Arad). Aici intră în contact cu ideile naţionale ale ardelenilor. Abia la 1795 se reîntoarce în ţară continuă să profeseze ca învăţător privat. Mai târziu s-a retras la mănăstirea Cernica. A murit în 1839.

Opera (selectiv)

• Psaltichie, 1788
• Abecedar greco-român, 1805
• Dedicaţiune Domnitorului (în limba greacă), 1807
• Frase (în limba greacă), 1808
• Însemnări din cartea lui Iov (în limba greacă), 1814
• Gramatică (în limba greacă), 1818
• Gramatică, (greceşte şi româneşte), 1828
• Al bisericeştii istorii, tom I (româneşte), 1834

Bibliografie

• Enciclopedia Minerva, Cluj, 1929
• Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7