Olimpia Bucureşti
de la Enciclopedia României
Olimpia Bucureşti (sau Olympia FC) a fost prima echipă de fotbal din România, înfiinţată în 1904. Terenul de joc al echipei era cel de la Bolta Rece (în apropierea Arcului de Triumf de astăzi). Printre membri săi fondatori s-au numărat: M. Gebauer, L. Breyer, Davilla, fraţii Grünberg, profesorul Ioanide, Szalay, Mandel. Încă de la înfiinţare în fruntea echipei se aflau M. Gebauer (preşedinte) şi L. Breyer (secretar), iar Gh. Viereck era căpitan.
A câştigat titlul de campioană naţională în etapele 1909-1910 şi 1910-1911. În acea perioadă campionatul era format din 3 echipe de fotbal, - Olimpia Bucureşti, FC United Ploieşti şi Colentina FC Bucureşti -, şi purta numele de Cupa Herzog.
Lotul echipei Olimpia era format iniţial din: Gebauer, Hartman, Winter, L. Breyer, Davilla, Kemeny, Grünberg, Hart, Niculescu, Apostolescu, Bărbulescu. Ulterior li s-au alăturat şi următorii:Roman, Cominovici, Mincu, G. Vraca, C. Răduescu, fraţii Volvoreanu, fraţii Brebeţeanu, Miti Niculescu, Şuţu, Drăghici, G. Dragomirescu, Ţane Săvulescu.
În 1915, Olimpia a ieşit din campionat, ca urmare a plecării unor jucători la echipe de rugby, iar alţii precum L. Breyer se mută la Colentina. Echipa va reveni în competiţiile fotbalistice 7 ani mai târziu, odată cu participarea la campionatul regiunii Bucureşti. În etapa de campionat 1927-1928, Olimpia a reuşit să promoveze în campionatul naţional şi să joace în turneul final, fiind eliminată de Colţea Braşov cu scorul de 1-3.