Ordinul Steaua României

Ordinul Steaua României este cel mai vechi ordin naţional românesc.

A fost creat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Neputând să instituie un ordin prin lege şi să confere decoraţii, Al. I. Cuza a comandat la Casa Kretly din Paris un număr de decoraţii pentru trei grade (cavaler, ofiţer şi comandor), care au sosit în ţară în anul 1865. Ele se deosebeau de cele instituite de Carol I prin faptul că pe medalionul roşu din centrul crucii se aflau pe faţă două mici coroane de lauri, cu cifrele 5 şi 24, care simbolizau datele la care a fost ales Cuza ca domn (5 ianuarie în Moldova şi 24 ianuarie în Muntenia), iar pe bordură scria "Genere et corde fratres"; pe revers se afla cifrul lui Cuza, un A. Decoraţiile au fost acordate "proprio motu" doar câtorva devotaţi ai domnitorului.

Ordinul a fost instituit definitiv de regele Carol I, în anul 1877, prin legea din 10 mai 1877, stabilindu-se cinci grade: cavaler, ofiţer, comandor, mare ofiţer şi mare cruce. Lăzile cu decoraţii comandate de Cuza s-au păstrat la palat şi au fost descoperite în preajma Războiului pentru Independenţa României. Regele Carol I a hotărât modificarea lor şi instituirea a două noi clase, mare ofiţer şi mare cruce. Modificarea a constat în faptul că pe faţa medalionului din centrul crucii s-a aplicat o acvilă cruciată stând pe un fulger, iar pe bordură s-a inscripţionat "In fide salus". Pe revers s-a aplicat cifrul regelui Carol I. S-a mai confecţionat o variantă care avea sub coroana regală spade încrucişate, iar pentru fapte de vitejie în timp de război s-a creat o variantă care avea spadele încrucişate puse peste cruce la gradele superioare şi peste panglică la gradul de cavaler şi cel de ofiţer.

Ordinul a fost reorganizat de regele Carol al II-lea în două rânduri (1932 şi 1937), înfiinţându-se un grad în plus şi anume clasa I, care s-a interpus ca ierarhie între gradul de mare ofiţer şi cel de mare cruce.

Reprezentarea ordinului este următoarea: o cruce bizantină repetată de metal smălţuit în culoarea albastru închis, având în centru un medalion de smalţ roşu cu bordură de culoare albastru închis, înconjurat de o coroană verde de frunze de stejar. Medalionul are pe faţă cifrul regelui Carol I, iar pe bordură inscripţia "In fide salus", iar pe verso anul "1877". Între aripile crucii se află câte o acvilă cruciată din metal, iar deasupra crucii se află coroana regală, de metal. Panglica ordinului este de culoare roşie, cu câte o dungă argintie pe margini.

Diferenţele în funcţie de grade:

• la cavaleri şi la ofiţeri mărimea crucii este de 40 milimetri, iar marginile, acvilele cruciate şi coroana sunt din argint la cavaleri, în timp ce la ofiţeri sunt din aur.
• la gradul de ofiţer pe panglică se află o rozetă.
• gradele de cavaler şi ofiţer poartă decoraţia pe partea stângă a pieptului, atât militarii, cât şi civilii, iar civilii în ţinută de gală o poartă pe reverul stâng al fracului.
• la gradul de comandor crucea are dimensiunea de 50 milimetri, marginile, acvilele cruciate şi coroana sunt din aur şi decoraţia se poartă la gât.
• la gradul de mare ofiţer crucea este identică cu cea de la gradul de comandor şi se poartă tot la gât, dar i se adaugă o placă de argint cu dimensiunea de 65 milimetri şi de forma unei stele cu opt raze diamantate. Pe stea este aşezat medalionul din centrul crucii şi cele patru acvile cruciate. Placa se poartă pe partea dreaptă a pieptului.
• pentru gradul clasa I însemnele sunt crucea ordinului, din argint, în dimensiune de 60 milimetri, atârnată la capătul unei lente şi placa ordinului, în formă de stea pătrată, cu raze din argint, în dimensiune de 75 milimetri şi având aplicată în mijloc crucea ordinului. Lenta este de mătase roşie, lată de 120 milimetri, cu o dungă argintie la mijloc, lată de 18 milimetri. Se poartă de umărul drept spre şoldul stâng. Însemnele militare au două spade încrucişate pe crucea ordinului.
• la gradul de mare cruce se adaugă un cordon de panglică în culoarea ordinului, lat de 100 milimetri. Se poartă transversal pe piept, de la umărul drept spre şoldul stâng şi se termină în partea de jos printr-o fundă de care atârnă crucea de comandor, de 60 milimetri. Este însoţită de o placă de argint de 75 milimetri pe care se află crucea ordinului. Placa poartă pe pieptul drept. Însemnele acestui grad, dacă se acordă militarilor, are sub coroana regală două spade încrucişate, cu vârfurile în sus.

Primele decernări ale Ordinul Steaua României s-a făcut în lunile septembrie şi octombrie 1877, cu ocazia luptelor de la Plevna.

Primul regulament datează din anul 1885. Al doilea a fost redactat în anul 1906 şi a fixat numărul membrilor la 2.000, dintre care cavaleri 1.000, ofiţeri 720, comandori 200, mari ofiţeri 60 şi mari cruci 20. Atât legea, cât regulamentul acestui ordin au fost modificate radical în anii 1932 şi 1937.

Bibliografie

• colectiv - Enciclopedia României, volumul I, 1938