Poligonul aurifer al Munţilor Apuseni

Poligonul aurifer al Munţilor Apuseni este una dintre cele mai bogat mineralizate zone magmatice din lume. Ocupă o suprafaţă de cca 2500 km² şi este delimitat de localităţile Baia de Arieş, Zlatna, Săcărâmb şi Caraci. Aceste limite ale poligonului nu au semnificaţie geologică deplină, ele doar delimitează limitele arealului aurifer pe direcţia nord-sud şi est-vest.

Cele mai vechi exploatări miniere din zonă datează din epoca ocupaţiei romane a Daciei. După unele aprecieri, cam jumătate din aurul existent în zonă ar fi fost extras de romani.

Exploatarea aurului în zonă a continuat în Evul Mediu, dar la un randament mult mai scăzut decât în epoca romană.

În secolul al XX-lea extracţia aurului a scăzut şi mai mult.

Compoziţia minereului din această zonă este complexă, aurul apărând în stare nativă sau ca aliaj cu argintul (electrum), precum şi în compoziţia unor teluri. Modul de prezentare al mineralizaţiilor este sub formă de filoane, stockuri mineralizate, zone de impregnaţie şi mai rar de volburi şi de coloane de brecii.

Aurul nativ se găseşte în cuiburi sau vinişoare, sub formă de foiţe, firişoare, plăci, cristale octaedrice, granule de până la 3-4 milimetri, impregnaţii în cuarţ ("aur bătut"), grăunţi diseminaţi în rocă sau agregate de diferite forme.

Mineralele metalice care însoţesc aurul sunt pirita, arsenopirita, calcopirita, tetraedritul, galena, blenda şi minerale de argint ca şi argentit, proustit, pirargirit, pearceit, polibazit. Pirita se găseşte întotdeauna în filoanele cu aur liber. Asociaţia pirită-blendă-galenă-calcopirită este întâlnită în mod obişnuit în toate zăcămintele. Blenda indică de obicei prezenţa aurului şi chiar îmbogăţirea în aur a filonului.

Filoanele sunt tipul principal de zăcământ şi au orientarea generală nord-vest - sud-est, puţine având orientarea nord-sud şi extrem de rar altă direcţie. Filoanele au înclinări mari, de peste 60°, excepţie făcând cele de la Roşia Montană, care au înclinări mai mici. Ele sunt dispuse în fascicule paralele, conjugate, radiare şi au adeseori ramificaţii. Dimensiunile lor sunt în general mici, cu lungimi de sute de metri, cu grosimi de la câţiva centimetri până la 1-2 metri. Filoanele mari sunt rare. Exemple de filoane mari sunt filonul 11 de la Haneş (lungime 1.800 metri), filoanele Magdalena şi Anteloghin de la Săcărâmb (lungime 1.000, respectiv 700 metri) şi filonul Boteş de la Vulcoi-Corabia (lungime 2.000 metri).

Bibliografie

• Sîntimbrean, Aurel; Bedelean, Horea; Bedelean, Aura - Aurul şi argintul Roşiei Montane, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2006 ISBN (10): 973-117-001-4 ISBN (13): 978-973-117-001-5