Războiul de Independenţă
de la Enciclopedia României
Războiul de Independenţă dintre anii 1877-1878, purtat împotriva turcilor, a avut drept consecinţă recunoaşterea pe plan internaţional a independenţei României. După mai bine de patru sute de ani de suzeranitate turcească, românii au profitat de contextul internaţional pentru a-şi făuri un stat suveran.
Context
Războiul a izbucnit ca urmare a necesităţii Principatelor Române de a se elibera de sub dominaţia turcească şi a beneficiat de un context internaţional favorabil. În 1875 a izbucnit răscoala în Bosnia şi Herţegovina, iar în 1876 cea din Bulgaria. Mai mult, în 1877 Rusia a declanşat un nou război împotriva Turciei. În aceste condiţii, la 9 mai 1877, România şi-a proclamat Independenţa.
Războiul
La 4/16 aprilie 1877, România a semnat convenţia cu Rusia prin care permitea armatei ruse să treacă pe teritoriul ei şi să ocupe linia Dunării până la gura Oltului. În temeiul aceleiaşi convenţii, armata română s-a angajat să fie concentrată în Oltenia de sud. În iunie, trupele ruse au trecut Dunărea şi au început operaţiile pe teritoriul Imperiului Otoman, dar s-au lovit de rezistenţa lui Osman Paşa, la Plevna, fiind nevoite să oprească înaintarea.
În iunie 1877, armata română intră în toiul operaţiunilor militare de peste Dunăre, cu Diviziile 2 şi 4 infanterie şi cu o divizie de rezervă. Efectivul românesc se ridica la 38.000 de oameni şi 108 tunuri. Armata rusă şi română va porni un atac în 30 august/11 septembrie care va duce la cucerirea redutei Griviţa 1 de către români. La 9/21 noiembrie, românii au cucerit şi cetatea Rahova. Plevna a reuşit să reziste până la 28 noiembrie/10 decembrie, fiind încercuită de trupele ruso-române. Osman Paşa a încercat să străpungă încercuirea şi să se retragă, dar manevra sa a eşuat, astfel încât el şi armata sa s-au predat.
După căderea Plevnei, evenimentele militare s-au precipitat. Trupele române au trecut la asedierea Vidinului, iar cele ruse au pornit în grabă către Constantinopol. Au cucerit Plovdiv (Filipopol) şi Edirne (Adrianopol) şi au ajuns în apropierea capitalei la 18/20 ianuarie 1878. În aceste condiţii, Turcia a fost nevoită să ceară un armistiţiu, astfel că la 19 februarie/3 martie 1878, s-a semnat tratatul de la San Stefano.
Condiţiile independenţei
În tratatul de pace, printre altele, era recunoscută şi independenţa României. Prevederile acestui tratat, favorabile României, au fost întărite de către puterile apusene la congresul de la Berlin din vara anului 1878. România a fost recunoscută ca stat independent şi i s-a restabilit autoritatea asupra Dobrogei (vezi şi articolul Unirea Dobrogei cu România). Portului Constanţa i-a fost asigurat accesul direct la Marea Neagră, în schimb Rusia câştiga gurile Dunării şi relua în stăpânire judeţele din sudul Basarabiei, care fuseseră retrocedate României prin tratatul de pace de la Paris din 1856.
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române - Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Kellogg, Frederick - Drumul României spre independenţă, Institutul European, Iaşi, 2002 ISBN 973-611-216-0