Tezaurul de la Sacoşu Mare
de la Enciclopedia României
Tezaurul de la Sacoşu Mare (judeţul Timiş) este un tezaur din epoca fierului (Hallstatt sau prima vârstă a fierului), descoperit întâmplător în anul 1960. Tezaurul se află în prezent la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.
Descoperire
Tezaurul a fost descoperit de un localnic din satul Sacoşu Mare, comuna Darova, judeţul Timiş, în timp ce săpa gropi pentru vie în toamna anului 1960. Prima piesă descoperită a fost o verigă de aur, după care au fost scoase de sătean şi celelalte piese ale tezaurului. Omul nu şi-a dat seama că piesele sunt confecţionate din aur, dar le-a luat totuşi acasă la el şi le-a ţinut în magazie aproape un an. În anul 1961, realizând că piesele par a fi foarte vechi, le-a predat statului.
Descriere
Întregul tezaur cântăreşte 1.298,28 g aur de mare puritate (22 carate) şi piesele sale se grupa în funcţie de tip în trei categorii: lingouri de aur, bijuterii şi sârme-lingouri.
Primul lot conţine piese de diferite forme, considerate de specialişti ca aparţinând categoriei lingouri. Primul set de şase piese aşa-numite lingouri e reprezentat de şase bare de aur cu secţiune romboidală, cu capete ce se termină cu vârfuri foarte ascuţite şi cu mijlocul având grosimea maximă. Toate au fost asamblate de aşa manieră încât seamănă cu cochilia unui melc. Unul dintre lingouri are incizate pe faţa expusă privirii serii succesive de liniuţe verticale. Cel mai greu lingou cântăreşte 77,30 g, iar cel mai uşor are 45,10 g. Al doilea set al primului lot e compus tot din şase lingouri, formate din bare rulate în formă de cerc, semănând cu nişte brăţări cu capetele libere. Au fost denumite impropriu "brăţări", deoarece dimensiunile lor mici (diametrul 38x40 mm, capetele apropiate la 3-5 mm), nu le permit utilizarea în acest scop. Cea mai uşoară "brăţară" cântăreşte 38,85 g, iar cea mai grea are 75,21 g. La acest lot de "lingouri" specialiştii mai încadrează două spirale duble, din bare cu secţiunea rotundă. Una dintre spirale are o ornamentaţie formată din liniuţe incizate.
Al doilea lot este cel al bijuteriilor propriu-zise, funcţionale. Este compus din trei brăţări şi un inel, toate confecţionate din aur. Două brăţări sunt identice, realizate din bare cu secţiunea pătrată. La extreme amândouă au două spirale alăturate, care se bombează în formă de con. A treia brăţară e identică la aspect cu primele două, dar este individualizată de o ornamentaţie mai bogată, reprezentată de un şir de romburi modelate din linii incizate. Inelul este grosier şi e făcut dintr-o bară cu patru muchii. Faţa sa exterioară e decorată cu trei rânduri de perle din aur sudate longitudinal pe artefact. A fost tăiat încă din vechime cu dalta, deci nu se poate stabili dacă a fost un inel deschis sau nu.
Al treilea lot, cel al lingourilor-fire, este reprezentat de patru fragmente de sârmă de aur, fiecare rulat în câte patru spirale. Alte două de sârmă, groase de 4 mm şi cu secţiunea pătrată, serveau drept material brut ce urma să fie prelucrat. Mai sunt incluse aici încă două piese, din bară rotundă, de forma unor spirale duble, provenite din brăţări deteriorate.
Datare
Tezaurul a fost încadrat în timp ca aparţinând perioadei cuprinse între anii 800 - 300 î. Hr., adică în Hallstatt sau prima vârstă a fierului, contemporană cu prezenţa dacilor pe teritoriul actual al României.
Brăţări similare au mai fost descoperite pe teritoriul ţării noastre la Aiud, Alba Iulia (judeţul Alba), Apoldu de Sus (judeţul Sibiu), Armeniş (judeţul Caraş-Severin), Aşchileu (judeţul Cluj), Balşa (judeţul Hunedoara), Borşa (judeţul Maramureş), Căuaş (judeţul Satu Mare), Cetea (judeţul Alba), Cornea (judeţul Caraş-Severin), Drajna (judeţul Prahova), Firiteaz (judeţul Arad), Fodora (judeţul Sălaj), Lăpuş (judeţul Maramureş), Lunca (judeţul Hunedoara), Meseşeni (judeţul Sălaj), Sighet (judeţul Maramureş), Sîntana (judeţul Mureş), Slatina Timişului (judeţul Caraş-Severin), Şmig (judeţul Sibiu), Târgu Mureş (judeţul Mureş), Toteşti (judeţul Hunedoara).
Bibliografie
- Liviu Mărghitan - Zece tezaure carpatine, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988.