Traian Stănescu
de la Enciclopedia României
| Traian Stănescu | ||
 | ||
| Născut | 2 iunie 1889, Talpa Bâscoveni, judeţul Vlaşca | |
| Decedat | ? | |
| Ocupaţie | militar, general | |
Traian Stănescu (n. 2 iunie 1889, Talpa Bâscoveni, judeţul Vlaşca - d. ?) a fost un general al armatei române în timpul celui de-al doilea război mondial.
Biografie
S-a născut la 2 iunie 1889 la Talpa Bâscoveni, judeţul Vlaşca.
Şcoli absovite:
Avansări:
- sublocotenent (1911)
- locotenent (1914)
- căpitan (1917)
- maior (1920)
- locotenent-colonel (1936)
- colonel (1936)
- general de brigadă (1942)
Funcţii deţinute:
- Comandant adjunct al Diviziei 6 Infanterie (22 iunie 1941-24 noiembrie 1942)
- Comandant al Diviziei 6 Infanterie (10 februarie - 10 martie 1942)
Prizonier de război (24 noiembrie 1942 - 3 noiembrie 1955)
Acţiuni de luptă
A luptat pe frontul de est în campania împotriva Rusiei sovietice. A căzut în prizonierat în încercuirea sovietică de la Cotul Donului, la data de 24 noiembrie 1942. În timpul încercuirii a depus o rezistenţă dârză, capitulând după şase zile şi şase nopţi de luptă şi doar după ce a epuizat toată muniţia pe care o avea. Datorită acestei rezistenţe îndârjite în încercuire, a fost tratat de către sovietici mai aspru decât alţi ofiţeri români căzuţi în prizonierat.
La 3 noiembrie 1955 s-a repatriat din prizonierat, sosind cu trenul la Iaşi. Imediat după sosire a fost însă încarcerat la Gherla de către autorităţile comuniste din România. În 1957 Procuratura Generală a României a cerut recunoaşterea sentinţei de 25 ani închisoare dată de tribunalul sovietic care îl judecase ca prizonier de război. Această condamnare aspră venea ca răspuns la rezistenţa opusă în timpul încercuirii din Cotul Donului. Sentinţa i-a fost confirmată de autorităţile militare române, dar i-a fost redusă la jumătate. La 3 noiembrie 1957 a fost eliberat, în urma aplicării prevederilor decretului nr. 522 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale.
Nu se ştie până în prezent când şi unde a murit.
Bibliografie
- Magazin istoric - Anul XXXII, nr. 2 (371), februarie 1998