Vasile Pârvan

Vasile Pârvan
Născut		28 septembrie 1882, comuna Huruieşti, jud. Bacău
Decedat		26 iunie 1927, Bucureşti
Ocupaţie		istoric, arheolog
Membru titular al Academiei Române
Ales		1913

Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, comuna Huruieşti, jud. Bacău - d. 26 iunie 1927, Bucureşti), istoric, arheolog, filosof al istoriei, membru al Academiei Române.

Biografie

Face primele studii la Bereşti-Covurlui şi Bârlad, urmând, apoi, istoria şi arheologia la Universitatea din Bucureşti, având ca profesori pe Nicolae Iorga şi Dimitrie Onciul (1904). În perioada 1905 - 1908 se specializează la Jena, Berlin şi Breslau (unde obţine doctoratul în filosofie cu teza Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaisereiche. Eine historisch-epigraphische Untersuchung, 1909). Din 1913 devine profesor titular la catedra de istorie veche, epigrafie şi antichităţi greco-romane a Universităţii din Bucureşti.

Este considerat părintele şcolii arheologice româneşti, lui i se datorează primul plan de efectuare a unor cercetări organizate la nivel naţional şi aplicarea acestuia, prin efectuarea de săpături, în mai multe sit-uri arheologice din Dobrogea şi Muntenia. Coordonează şantierele de la Histria (descoperită de el în 1913), Callatis, Ulmetum, complexul dacic din Munţii Orăştiei sau din cadrul unor aşezări neolitice şi dacice din Câmpia Dunării.

Membru corespondent (1911), titular (1913), vicepreşedinte (1921 - 1922) şi secretar general (1923 - 1927) al Academiei Române. Este unul dintre fondatorii Institutului de studii sud-est europene (1913). Conduce, în calitate de director, Muzeul Naţional de Antichităţi (din 1910) şi Şcoala română din Roma (din 1921). Iniţiator al publicaţiilor "Ephemeris Dacoromana" (1923) şi "Diplomatarium italicum". Membru al mai multor prestigioase organisme ştiinţifice internaţionale: Comisiunea monumentelor istorice (din 1913), Institutului arheologic german (din 1913), "Pontifica Academia Romana di Archeologia", "Reale Società Romana di Storia Patria" (din 1924), Academia Lincei din Roma (1927).

Opera sa, valoroasă ca metodologie şi conţinut ştiinţific, cuprinde monumentala Getica (1926) – o protoistorie a Daciei în mileniul I, lucrare care prezintă istoria geto-dacilor sub aspectele politic, economic, cultural şi religios, folosind pentru prima dată izvoare arheologice şi numismatice din Dacia preromană –, M. Aurelius Verus Caesar si L. Aurelius Commodus. Studiu istoric (1909), Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman (1911), Cetatea Tropaeum (1912), Începuturile vieţii romane la gurile Dunării (1923), Dacia. Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene (1928).

Bibliografie

• Condurachi, Emil, Vasile Pârvan (1882 - 1927), în "Dacia", I (1957), p. 9 - 40
• ***In memoriam Vasile Pârvan, Bucureşti, 1934
• Ştefănescu, Ştefan (coord.), Enciclopedia istoriografiei româneşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978