Vistier

În Evul Mediu, vistierul (sau vistiernicul) era un mare dregător din Moldova şi Ţara Românească, membru al sfatului domnesc, care avea în grija sa tezaurul ţării şi se ocupa cu încasarea şi repartizarea dărilor, aprovizionarea curţii cu cele necesare etc. În documentele latine apare cu numele thesauriarus, camerae praefectus, thesaurarius magnus, etc.

Atribuţii

Până când visteria a fost separată de cămară, vistierul se ocupa şi cu procurarea pentru domn a obiectelor de lux vestimentar şi darurile pentru protocol. Această atribuţie a trecut în secolul XVII marelui cămăraş. După despărţirea de cămară, vistierul a păstrat următoarele atribuţii:

• aşeza impozitele asupra ţării;
• primea banii din impozite de la cei care îi strângeau şi elibera chitanţe de primire;
• păstra banii în vistierie;
• elibera banii necesarii cheltuielilor poruncite de domn;
• ţinea socoteala sumelor plătite sau încasate şi avea în permanenţă o situaţie a gestiunii pe care o putea prezenta domnului sau boierilor;
• în Moldova vistierul era obligat ca trimestrial să prezinte sfatului domnesc socoteala veniturilor şi cheltuielile visteriei.
• în Moldova cumula şi dregătoria de mare vameş.

Vistierul avea şi atribuţii judecătoreşti: judeca pe cei care abuzau la încasarea impozitelor sau pe negustori.

Importanţa

Vistierul este unul dintre cei mai vechi dregători, iar influenţa lui a crescut considerabil în secolul XVIII şi mai ales în secolul XIX, datorită influenţei ruseşti. Pentru un timp a fost considerat cel mai important membru al divanului domnesc,mai ales că numea şi controla pe ispravnicii ţinuturilor şi prin urmare controla întreaga administraţie. De asemenea veniturile obţinute de vistieri erau uriaşe, astfel încât deseori ei împrumutau pe domn.

Avea în subordinea sa vtorii şi tretivistierii, logofeţii de vistierie (numiţi şi diaci de vistierie în Moldova) şi vistiernicii. Aceştia formau împreună o categorie militară care se ocupa în special cu colectarea impozitelor şi transportarea lor în siguranţă.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
• Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988