Zeno Mocioni
de la Enciclopedia României
| Zeno Mocioni de Foeni | ||
 | ||
| Născut | 1842, Prisaca | |
| Decedat | 26 iunie 1905 | |
| Mormânt la | Foeni | |
| Ocupaţie | avocat, politician | |
| Căsătorit cu | Maria Fischer | |
| Părinţi | Anton Mocioni şi Iosefina Sztaray | |
| Copii | Antoniu Mocioni de Foeni | |
Zeno Mocioni de Foeni (n. septembrie 1842, Prisaca, judeţul Caraş-Severin - d. 26 iunie 1905), avocat, politician.
Biografie
S-a născut în comuna bănăţeană Prisaca, ca fiu al lui Anton Mocioni şi face parte din ramura de Foeni a familiei Mocioni. A studiat de mic la Viena: mai întâi la institutul de elită „Therezianum”, apoi studii juridice la Universitatea vieneză. În timpul studiilor a avut ca institutor de limba română pe studentul Vasile Glodariu, mai târziu profesor la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov.
După obţinerea licenţei în drept, s-a angajat, alături de tatăl său şi de fraţii săi, în luptele politice ale românilor bănăţeni. A candidat la alegerile din 1869, în circumscripţia electorală Oraviţa, fără a reuşi să obţină mandatul. În 1872 a încercat din nou la Alba Iulia, unde a fost candidatul proclamat al românilor, dar şi de această dată fără izbândă.
Pentru că nu a reuşit să devină deputat, Zeno Mocioni s-a limitat la colaborarea cu vărul său, Alexandru Mocioni. De-a lungul vieţii a participat la aproape toate congresele bisericeşti de la Sibiu şi la Sinodul eparhial de la Caransebeş. Împreună cu Mocioneştii a participat la fondarea ziarului „Dreptatea” în 1894.
După moartea tatălui său în 1890, s-a ocupat de administrarea averii rămase. Din căsătoria cu baroneasa Maria Fischer a avut un singur fiu, Antoniu Mocioni de Foen, pe care l-a educat în cultura românească, ortodoxă. Zeno Mocioni a murit la 26 iunie 1905 şi a fost înmormântat în mausoleul familiei de la Foeni.
Bibliografie
- Botiş, Teodor, Monografia familiei Mocioni, Bucureşti 1939, reeditare Editura Mirton, Timişoara, 2003