Alexandru Tell

Alexandru Tell
Născut		18 noiembrie 1846
Decedat		1925
Ocupaţie		militar, general

Alexandru Tell (n. 18 noiembrie 1846, Bucureşti - d. ianuarie 1925), general de divizie, publicist militar, director al Revistei Artileriei.

Omul

S-a născut la 18 noiembrie 1846 la Bucureşti, fiind fiul generalului Cristian Tell şi al Tarsiţei, care au avut 13 copii: şapte fete (Mariţa, Polixenia, Alicsandrina, Tarsiţa, Catinca, Arestica, Felicia) şi şase băieţi (Costandin, Hristache, Alexandru, Ion, Ştefan şi ultimul, născut în 1858 şi decedat în 1860). Dintre băieţii generalului Cristian Tell, doar Alexandru îmbrăţişează profesia militară.

După revoluţia din anul 1848, în care tatăl său a jucat un rol însemnat, şi-a urmat familia exil în orăşelul Smirna din Asia Mică, revenind în ţară în anul 1857.

La vârsta de 13 ani, este trimis să urmeze Şcoala Militară din Bucureşti (1859). După cinci ani de studii, Alexandru Tell este înaintat la gradul de sublocotenent (10 iulie 1864). În luna următoare, obţine un concediu spre a merge în Franţa, la Politehnica din Paris, precum şi la Şcoala specială de artilerie şi geniu din Metz, unde se perfecţionează în arma artilerie (1864-1868). După trecerea în rezerva va fi senator de Gorj şi vicepreşedinte al Senatului.

S-a căsătorit la 8 aprilie 1879 cu Elena Perticari, de care va divorţa în 1885, şi cu care a avut doi fii, născuţi în acelaşi an, 1880: Alexandru – 4 ianuarie şi Christian – 20 decembrie.

Cariera militară

Alexandru Tell se consacră, trup şi suflet, în special problemelor militare, depunând o muncă remarcabilă, în toate domeniile militare, fiind în pas cu ideile timpului său. Se angajează în procesul de transformări care au loc în armată şi mai cu seamă în arma artilerie. Astfel, în 1875 a elaborat “Regulamentul asupra manevrelor şi evoluţiilor bateriilor înhămate”, primul regulament al artileriei române cu care avea să se intre în războiul de la 1877. În 1876 realizează, în premieră, “Nomenclatura şi inventarierea întregului material al artileriei din armată” şi colaborează la realizarea lucrării "Organizarea artileriei în timp de pace şi de război", studiu care marchează o etapă importantă în istoricul artileriei noastre.

În anul 1876 a primit misiunea să se ocupe de înzestrarea armatei cu armament şi muniţie, în care scop, în a doua jumătate a anului, s-a deplasat în Anglia, la Vilton-Birmingham, pentru a recepţiona o importantă comandă de muniţie pentru armele model 1868 şi apoi în Belgia, la Liege, pentru tratative în vederea cumpărării de pistoale model 1876. Ulterior se va deplasa din nou în Anglia şi Belgia în vederea suplimentării unor comenzi pentru achiziţionarea de armament şi muniţii.

În anul 1877 fiind numit comandant al divizionului 2 din Regimentul 2 Artilerie, în fruntea bateriilor sale, ia parte la bombardarea Vidinului şi la luptele din jurul Plevnei, mai ales la Opanez, la 28 noiembrie 1877. Tunurile divizionului său, alături de cele ale Regimentului 1 artilerie, au grăbit ocuparea marilor redute turceşti. Din acest război se alege cu "Virtutea Militară" de aur.

În acest război, maiorul Alexandru Tell a participat 1 an 3 luni şi 6 zile, evidenţiindu-se la bombardarea Vidinului de la Calafat, în luptele de la Opanez din 28 noiembrie, la Vitbol şi Nazirmahala, Belarada, Novoselo şi Tatargic, precum şi la toate acţiunile de la sud Vidin, la 1 martie 1878 revenind în parcul din Calafat unde se afla în iulie 1877.

Pedagogia militară

A fost un bun pedagog şi educator, formator de generaţii de ofiţeri, comandând pe rând Şcoala specială de artilerie şi geniu (1888-1889) şi Şcoala de ofiţeri de infanterie (1893-1894), sugestive fiind cuvintele sale la predarea comenzii Şcolii speciale de artilerie şi geniu: “Faceţi dar din muncă, disciplină şi camaraderie tradiţiile Şcolii speciale de artilerie şi geniu, care transmise generaţiilor ce vă vor urma vor fi o chezăşie pentru viitorul armatei” , precum şi la solemnitatea sfârşitului anului şcolar de la Şcoala de Ofiţeri din vara anului 1893, când primind elevii în marea sală de recepţie, după ce-i felicită, le recomandă printre altele „să fie cinstiţi în adevăratul sens al cuvântului, adică să fie cinstiţi faţă de patrie, servind-o cu credinţă, cinstiţi în societate, purtându-se cu demnitate în orice ocazie, cinstiţi cu subalternii lor, fiind drepţi şi cu inimă mare, în fine, cinstiţi cu ei înşişi, căutând a lucra totdeauna astfel spre a fi respectaţi de toată lumea”. Peste ani, şeful promoţiei, la întâlnirea de 20 de ani, desfăşurată la Constanţa, pe vaporul „Dacia” (comandat de căpitan comandor Mărgineanu din această promoţie, din care au mai făcut parte şi viitorii generali artilerişti Ion Răşcanu şi Ion Zvoranu, preşedintele comitetului de organizare a întâlnirii), va spune: „Masa noastră are la locul de onoare pe domnul general Tell, iubitul nostru comandant de atunci, şef ale cărui pilde ne-am dat osteneala să le urmăm, pilde de o înaltă capacitate militară şi de cel mai viu patriotism. Domnul general Tell (...) este şeful care ne-a rămas în inimă şi în imaginaţia noastră ca icoana cea mai vie, care îmbogăţeşte prologul carierei noastre.”

Publicistica

Revista Artileriei, ianuarie 1893

Un moment important în biografia lui Alexandru Tell este acela al înfiinţării în 1883, împreună cu locotenent-colonelul Ion Argetoianu (tatăl viitorului om politic Constantin Argetoianu), a publicaţiei "Revista Armatei", din al cărui comitet diriginte a făcut parte mulţi ani, publicând articole chiar din primul an de apariţie, după moartea generalului Henrich Herkt, preia directoratul revistei. În anul 1912, când revista sărbătorea 30 de ani de existenţă, în articolul “Câteva cuvinte asupra Revistei Armatei şi fondatorilor ei” se apreciază elogios activitatea generalului: “Locotenent-colonelul Tell, promotorul ideii (înfiinţării Revistei Armatei – n.n.), actualmente general de divizie în rezervă (vezi foto din 1912, publicată de revistă) şi prietenul său locotenent- colonelul Argetoyanu, actualmente general de divizie în retragere şi ministru de război lucrară (…) şi în aprilie 1883 scot primul număr pe seama lor. Azi (…) este un prilej fericit pentru Revista Armatei să-şi sărbătorească fondatorii ei şi să le publice scurte schiţe biografice, spre ştiinţa tuturora, de ce au făcut aceşti doi stâlpi ai oştirii pentru propăşirea acestei instituţii.”

În anul 1912 va participa, ca vicepreşedinte al Senatului, la dezvelirea statuii lui Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi va publica în Revista Armatei, al cărui director era, un amplu reportaj de la acest eveniment (27 mai).

În anul 1887, Alexandru Tell se numără printre iniţiatorii şi membrii fondatori ai "Revistei Artileriei", în fruntea căreia s-a aflat în perioada 1899-1913. Pe timpul directoratului său, revista a desfăşurat o activitate prodigioasă pentru propăşirea artileriei române renăscute la 10 noiembrie 1843 şi pentru ridicarea nivelului de pregătire artileristică al ofiţerilor şi tunarilor armatei române. În 1938, la a 50-a aniversare a revistei, conducerea revistei, după ce publică fotografia şi biografia generalului, aprecia rolul jucat de acesta, astfel: “Directorul care a condus mai mult timp destinele Revistei Artileriei a fost generalul Alexandru Tell: 25 de ani. Nici un alt director nu a condus mai mult ca 5 ani. Am putea zice că opera Revistei Artileriei în primele trei decenii este strâns legată de numele generalului Alexandru Tell”.

Colecţionar

A fost un mare colecţionar de documente şi obiecte, păstrate la Muzeul Militar Naţional, donaţia sa cuprinzând circa 1.000 de repere: colecţii ale periodicelor “Monitorul oastei”,”Revista armatei”, “Revista artileriei”, “România militară”, “Anuarele ofiţerilor activi”, precum şi decoraţii, piese de echipament, arme diferite, muniţii etc. (în foto, tabacherea oferită generalului Christian Tell de către domnitorul Alexanru Ioan Cuza). Dintre piesele de armament alb şi de foc se remarcă “Obuzul de 88 mm, tras de turcii din Vidin şi căzut fără a face explozie, în camera în care dejunam cu ofiţerii mei la 19 ianuarie 1878, ora 12 şi 35 minute” (conform inscripţiei de pe plăcuţa aşezată pe obuz). De remarcat că donaţiile au fost făcute atât de generalul Alexandru Tell cât şi de fiul său cel mai mic, Alexandru Christian Tell, şi de mama acestuia, Maria Claudian, conform dorinţei generalului.

Decoraţii

A fost decorat cu “Virtutea Militară de Aur” de război (1878), “Steaua României” clasa a V-a şi a IV-a, Crucea “Trecerea Dunării”, “Apărătorul Independenţei”, “Coroana României” clasa a III-a, “Semnul onorific de 18 ani”, “Semnul Onorific de Aur” de 25 de ani de serviciu, “Medalia Comemorativă Rusă”.

Grade şi funcţii

Grade militare:

• sublocotenent - 10 iulie 1864
• locotenent - 1 august 1868
• căpitan - 1 ianuarie 1871
• maior - 1 ianuarie 1876
• locotenent-colonel - 8 aprilie 1881
• colonel - 16 aprilie 1889
• general de brigadă - 24 aprilie 1899
• general de divizie - 1910

Funcţii militare:

• diferite funcţii în Direcţia armelor speciale (artilerie şi geniu) din Ministerul de Război (1868-1876)
• director al Direcţiei armelor speciale (artilerie şi geniu) din Ministerul de Război (1876-1877)
• comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie (1877-1878)
• director al Arsenalului şi Pirotehniei armatei (1881-1883)
• comandant al Regimentului 1 Artilerie (1885), Regimentului 4 Artilerie (1885), Regimentului 5 Artilerie (1886-1887), Regimentului 7 Artilerie (1887-1888)
• şef de stat major al Corpului 1 Armată (1886)
• comandant al Şcolii speciale de artilerie şi geniu (1888-1889)
• comandant al Brigăzii 2 Artilerie (1889-1890)
• comandant al garnizoanei Bucureşti (1890-1891)
• comandant al Brigăzii 1 Artilerie (1891)
• ajutor al Inspectorului Artileriei (1891-1893)
• comandant al Şcolii de ofiţeri de infanterie (1893-1894)
• şef de stat major al Corpului 4 Armată (1895-1897)
• comandant al artileriei Cetăţii Bucureşti (1897-1899)
• comandant al Brigăzii 3 Artilerie (1899-1900)
• comandant al artileriei Corpului 2 Armată (1900-1902)
• comandant al Diviziei 1 Infanterie (1902-1904), Diviziei 8 Infanterie (1904-1907)

În 1907 a demisionat din armată, convins că într-o armată mică limita maximă de vârstă nu trebuie să treacă de 60 de ani.

Se retrage din armată la vârsta de 61 de ani, dar continuă să activeze mulţi ani în fruntea Societăţii "Virtutea Militară" a ofiţerilor veterani şi să conducă Revista Armatei şi Revista Artileriei.

A decedat în ianuarie 1925, fiind înmormântat în cavoul familiei din cimitirul Belu-Bucureşti.

La moartea sa, Revista Artileriei publica fotografia cernită a generalului şi ştirea morţii sale: “S-a stins din viaţă acela care a fost generalul Alexandru Tell. Dispariţia acestei figuri impozante şi viguroase, care a lăsat urme neşterse în Artilerie, lasă astăzi (...) un gol imens prin tradiţia pe care o reprezenta. Revista Artileriei depune pe mormântul fostului ei preşedinte fondator o lacrimă de pioasă recunoştinţă”.

Tot Revista Artileriei a publicat cuvântarea generalului de divizie Referendaru, inspectorul artileriei şi director al revistei, la adunarea de doliu, din care subliniem: “Generalul Alexandru Tell a fost pentru artileria noastră o figură, o figură impozantă şi demnă de imitat, pentru dragostea cu care îşi privea arma sa şi prin munca ce a depus-o pentru a o vedea cât mai bine organizată şi înzestrată. (...) Numele generalului Alexandru Tell va rămâne legat de dezvoltarea din urmă a artileriei şi dânsul împreună cu alţi artilerişti de frunte din epoca sa au contribuit ca artileria să se formeze încetul cu încetul şi ca în războiul pentru întregirea neamului să se poată măsura cu una dintre cele mai bune artilerii din Europa, cu artileria germană. Opera lor a dat roade bune şi a permis celor mai tineri să poată contribui la înfăptuirea visului românilor, unirea tuturor fraţilor. ”

Bibliografie

• Agapie, M., gl.mr., Ucrain, C., col.(r.) dr. - Personalităţi ale artileriei române, Editura Militară, Bucureşti, 1993, p.148-51;
• Apostol, V., gl. mr. dr., Ucrain, C., gl. bg. (r.) dr. - Militari în slujba ştiinţei şi culturii, Editura Pro Transilvania, Bucureşti, 2002, p. 363-368 ;
• Aron, Elisabeta - Generalul Alexandru Tell, luptător pentru independenţă şi participant activ la îmbogăţirea patrimoniului Muzeului militar din Bucureşti, în Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară, MMC, tom 9/1976, p. 201-207
• Bichicean, G. - Istoria Şcolii de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete “Ioan Vodă”, Editura Tribuna, 2000, p. 155-157;
• Predescu, Lucian - Enciclopedia României – Cugetarea – Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, Editura Saeculum I.O.&Ed. Vestfala, Bucureşti 1999, p.840
• Tucă, F., col. dr., Cociu, M., Chirea, F., dr. - Bărbaţi ai datoriei–1877-1878. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1979, p. 258;
• *** 1843-1968. 125 de ani de la înfiinţarea artileriei române moderne în Buletinul artileriei, nr. 3/1968, număr festiv, p. 75-77;
• *** Artileria modernă română, serie nouă, anul I, nr. 1/2002, p. 55-56 ;
• *** Artileria în sărbătoare – Păreri Tutovene, supliment omagial, octombrie 1998, p. 6 ;
• *** Revista Artileriei, volum jubiliar (50 ani), februarie-martie 1938, p. 15-17;
• *** Revista Armatei, aprilie 1912, p. 301-307; aprilie 1913, p. 390-407;