Cassian R. Munteanu

Cassian R. Munteanu
Născut		12 martie 1892, Vermeş, judeţul Caraş-Severin
Decedat		12 ianuarie 1921, Lugoj, judeţul Timiş
Mormânt la		Lugoj
Ocupaţie		scriitor, politician
Părinţi		Paul şi Brânduşa Munteanu

Cassian R. Munteanu (n. 12 martie 1892, Vermeş, judeţul Caraş-Severin - d. 12 ianuarie 1921, Lugoj, judeţul Timiş) a fost scriitor, poet, publicist, redactor, luptător pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania, politician, deputat.

Originea şi familia

A fost unul dintre cei nouă copii ai familiei de învăţători Paul şi Brânduşa Munteanu.

Studiile

Cassian Munteanu a urmat cursurile şcolii primare în localitatea natală. În 1908 s-a înscris la liceul din Oradea, iar între anii 1910-1911 a urmat cursurile liceului maghiar din Lugoj. A intrat în conflict cu conducerea liceului pentru că a refuzat să citească în limba maghiară, citind numai cărţi în limba română. În urma nemulţumirilor legate de deznaţionalizarea prin şcoala maghiară, în 1911 Cassian Munteanu părăseşte liceul din Lugoj fără aprobarea conducerii acestuia sau a părinţilor săi şi trece în România.

A continuat studiile liceale la Bucureşti, până în anul 1913.

Activitatea

Încă din perioada studiilor liceale a început să colaboreze la ziarul "Drapelul" din Lugoj, în care a publicat câteva poezii, dar şi proză.

Trecut în România în anul 1911, a dus o viaţă grea, prestând diferite activităţi pentru a-şi câştiga traiul zilnic. Astfel, a fost împăturitor de ziare la ziarul "Drapelul" din Constanţa şi corector la obscurele ziare bucureştene "Foaia noastră" şi "Lumina nouă". În 1912 a ajuns redactor la publicaţia "Foaia noastră". În aceeaşi perioadă a păstrat colaborarea cu ziarul "Românul" din Arad şi cu "Drapelul" din Lugoj. Din România trimitea acasă în Transilvania, în ciuda cenzurii austro-ungare dure, publicaţii româneşti.

În 1913 Camil Petrescu l-a cunoscut pe Cassian Munteanu, pe care îl descria ca fiind "un tânăr abia ceva mai în vârstă ca mine, negricios, slab, cu ochii blânzi şi întunecaţi. Vorbea puţin şi cu un glas atât de potolit, că toată tinereasca mea exuberanţă se stingea în apropierea lui, aproape tristă".

Pentru o vreme C. R. Munteanu a fost redactor la "Neamul Românesc". Condiţiile de trai mizere pe care le-a avut la Bucureşti l-au determinat să se mute în luna mai 1913 la Craiova. Aici s-a angajat la redacţia revistei "Ramuri", în care a publicat poezie. Din Banat îi veneau scrisori de la ziarul "Drapelul" din Lugoj, unde era invitat să îşi reocupe postul, iar Vasile Goldiş l-a solicitat pentru a intra în redacţia ziarului "Românul" din Arad. La insistenţele lui Goldiş şi dezamăgit de viaţa pe care o găsise în Regat, C. Munteanu s-a întors în Transilvania şi în anul 1914 se găsea redactor la organul de presă al Partidului Naţional Român din Arad.

În octombrie 1913 a fost recrutat în armata austro-ungară, iar în august 1914 se găsea bolnav în spitalul din Vârşeţ. De pe patul de spital, C. Munteanu a continuat să facă propagandă naţională, distribuind pacienţilor români presă românească, mai ales ziarul "Românul" din Arad, la care era abonat şi organizând întâlniri cu soldaţii de origine română. Din această perioadă ţăranul român Dumitru Brânzei aminteşte despre C. Munteanu: "Noaptea dormea într-o baracă cu noi, în toată seara ţinea lecţii cu noi, ne vorbea mereu de asupritorii noştri (...), pe unii îi îndemna să treacă munţii (...), iar pe alţii îi învăţa ce să facă când mai ajung pe front".

Trimis pe front în Galiţia, Cassian Munteanu a continuat să trimită pentru publicare articole ziarului "Românul". Foiletoanele sale au primit bune aprecieri de către criticii români, Camil Petrescu fiind deosebit de favorabil acestora. Din cauză că articolele trimise de pe front de Cassian Munteanu prezentau situaţia reală, a soldaţilor de origine română, cehă, slovacă, polonă etc., care luptau cu forţa sub drapelele austro-ungare, în contradicţie cu propaganda imperială, care încerca să arate că naţiunile din Imperiul Austro-Ungar luptă de bunăvoie, el a fost arestat la 14 iunie 1915 la Caransebeş, unde se afla în convalescenţă. Trimis la în faţa Curţii Marţiale din Timişoara şi fiind convins că va fi condamnat la moarte din cauza atitudinii sale pro-româneşti şi anti-austro-ungare, Cassian Munteanu a evadat a doua zi şi a trecut munţii în România, unde a ajuns la 25 iunie 1915, după unsprezece zile de pribegie. S-a predat autorităţilor româneşti de la Baia de Aramă, de unde a plecat spre Craiova şi de aici la Bucureşti. Ajuns în România, i-a trimis în mod ironic fostului său comandant de regiment, colonelul Herbert, un ofiţer foarte dur, o telegramă cu următorul conţinut în limba germană: "Vă raportez cu respect că am dezertat: Cassian Munteanu".

La Bucureşti a continuat colaborarea sa cu istoricul Nicolae Iorga, fiind secretar al "Ligii Culturale". În octombrie 1915 a aderat la "Federaţia unionistă", organizaţie patriotică ce avea ca scop realizarea Marii Uniri. Membrii acestei organizaţii au lansat un manifest prin care îşi manifestau dorinţa de a elibera provinciile româneşti aflate sub dominaţie austro-ungară şi militau pentru intrarea României în război de partea Antantei.

A publicat în noiembrie 1915 la Bucureşti volumul său de notiţe de pe front Atacul. Însemnările de război ale unui soldat din armata austro-ungară, profitul obţinut donându-l pentru ajutorarea refugiaţilor transilvăneni, bănăţeni şi bucovineni aflaţi în România. Cu sprijinul lui Onisifor Ghibu a intrat în colaborare cu revista politică şi culturală "Tribuna". A continuat în paginile acestei reviste propaganda naţională pentru eliberarea provinciilor româneşti aflate sub stăpânire austro-ungară. A colaborat în acelaşi timp la ziarul "România Mare", din care a trimis exemplare prizonierilor de origine română din Rusia, foşti militari în armata austro-ungară.

După intrarea României în Primul Război Mondial la 15 august 1916, Cassian R. Munteanu s-a înrolat voluntar în armata română, fiind repartizat ca secretar la comisia de recrutare a voluntarilor din Marele Cartier General Român. După înfrângerile suferite armata română în campania din anul 1916, C. Munteanu s-a refugiat în Moldova. Redactor la ziarul "Banatul", el a publicat în acest ziar relatări ale luptelor de la Mărăşeşti.

După încheierea Păcii de la Buftea la începutul anului 1918 şi scoaterea temporară a României din Război de către Puterile Centrale, Cassian Munteanu se afla în pericol de a fi capturat de autorităţile austro-ungare şi condamnat la moarte pentru că îşi oferise serviciile României, ca voluntar. De aceea, el a trecut în Basarabia, unde a scos la Tighina ziarul "Nistrul". A fost în aceeaşi perioadă redactor la ziarul "România Nouă" care apărea la Chişinău. La sfârşitul lunii iulie 1918 era corespondent de presă la Tighina.

La a doua mobilizare a armatei române, la 1 noiembrie (stil nou) 1918, Cassian Munteanu a fost repartizat la Serviciul de Informaţii al Marelui Cartier General Român.

După încheierea operaţiunilor militare în Transilvania în anul 1919, C. Munteanu a reuşit să se întoarcă în Banatul natal, de unde a continuat să sprijine prin articole în presă interesele naţionale româneşti, disputate acum cu foştii aliaţi ai României la Tratativele de Pace de la Paris.

Boala respiratorie pe care o contractase în decembrie 1918 s-a transformat în tuberculoză la plămânul stâng şi a fost nevoit să se interneze în spital la Bucureşti. Tratamentul aplicat fiind ineficient, a plecat la cură la Palermo, în Sicilia, iar de aici în Italia continentală.

În 1919 a părăsit Partidul Naţional Român şi împreună cu alţi demisionari din acest partid a înfiinţat o formaţiune politică nouă, "Uniunea Naţională". După o perioadă în care s-au derulat diferite jocuri politice, Cassian Munteanu a intrat în "Partidul Poporului", condus de mareşalul Alexandru Averescu.

Întors din Italia de la tratament, Munteanu s-a internat la sanatoriul din Bocşa Montană, unde şi-a continuat meseria de ziarist, scoţând "Gazeta Bocşei", cu ocazia candidaturii sale din anul 1920 pentru alegerile parlamentare, la care a participat din partea Partidului Poporului. Fiind votat masiv de consătenii săi, a câştigat funcţia de deputat. A participat la lucrările Adunării Deputaţilor pentru scurt timp, fiind răpus de boală.

Moartea

A murit la 12 ianuarie 1921 la spitalul din Lugoj. Este înmormântat la Lugoj.

Opere literare

Poezii

• În cimitir la Victor Vlad Delamarina
• Sonet lui Moş Costa
• Primul flutur
• Norii
• Mi-e dor
• Dorinţa din urmă
• Mărăşeşti

Proză

• În război
• Erou şi bandiţi
• Focul
• Atacul. Însemnările de război ale unui soldat din armata austro-ungară (1915)
• Ion al Oanei
• Prin Basarabia românească. Însemnări de călătorie (1919)

Bibliografie

• Stan, Constantin I. - Activitatea lui Cassian R. Munteanu pentru realizarea Marii Uniri, articol în Acta Musei Porolissensis, XXVIII-XIX, Istorie-Etnografie-Artă, 2006-2007, Editura Porolissum a Muzeului Judeţean, Zalău, 2007, ISSN 1016-2801