Cebza
de la Enciclopedia României
| Satul Cebza |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1337 |
| Populaţie | 734 locuitori (2011) |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Cebza este un sat în judeţul Timiş cu o populaţie de 734 locuitori (2011). Din punct de vedere administrativ, face parte din oraşul Ciacova. Aici se găseşte Mănăstirea Cebza, a cărei biserică de lemn datează din 1758-1759, renovată în 1815.
Cuprins
Localizare
Se situează în sud-vestul judeţului Timiş, pe malul stâng al râului Timiş, la circa 8 km nord-vest de oraşul Ciacova şi circa 31 km sud-vest de municipiul Timişoara (pe şosea).
Istorie
Prima menţiune documentară a satului Cebza datează din 1337, sub numele de Chevzen, din documentele de dijmă papală, documente care reprezintă pentru multe localităţi din Banat prima menţiune scrisă despre existenţa lor. În 1395 satul e aminitit ca posesie a nobililor din Ciacova. Acelaşi statut juridic îl are şi în actul de hotărnicie din 1424, când este amintit cu o situaţie demografică prosperă, mult peste media central-europeană a epocii. Avea atunci 92 de gospodării, din care doar trei fără locuitori.[1] Mai avea la acea dată 11 fântâni şi o biserică de zid fără turn. La conscripţia de la 1717, apare cu un număr relativ mare de case - 80 - aparţinând de districtul Ciacova.
Cu toate că primele menţiuni documentare referitoare la Mănăstirea Cebza datează din secolul XVII (1758-1759), se crede că ea este mult mai veche şi că datează de fapt din secolul XV. Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1996, fiind de construcţie recentă.
Biserica ortodoxă din sat a fost construită în 1880. În 1912 viitura de pe Timiş şi inundaţia catastrofală care a urmat, a distrus tot satul, cu excepţia bisericii şi a câtorva case mai solide. Biserica din lemn a fost şi ea afectată de inundaţie.
Demografie
<lines size=460x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=2000 colors=003153,F5B800,C0C0C0 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români,alte etnii
1880,1403,1336,67 1890,1614,1474,140 1910,1638,1493,145 1930,1387,1329,58 1941,1276,1221,55 1966,1095,1078,17 1977,1061,1015,46 1992,760,724,36 2002,745,712,33 2011*,734,0,0 </lines>
Conform recensămintelor moderne care s-au făcut în Banat începând cu 1869, populaţia Cebzei a fost tot timpul majoritar românească. Pe lângă ei au mai locuit şi câţiva germani, maghiari şi sârbi. La recensământul din 2002, populaţia era de 745 locuitori, în uşoară scădere faţă de 1992. La recensământul din 2011 a fost consemnată o ulterioară scădere, până la 734 locuitori. Cea mai numeroasă populaţie a fost înregistrată la recensământul din 1900: 1.728 de locuitori.[2]
Din totalul de 745 locuitori înregistraţi la recensământul din 2002, 696 (93%) s-au declarat ortodocşi, 40 (5%) penticostali, 9 de alte religii.
Galerie de imagini
Lungimea bisericii este disproporţionată faţă de dimensiunile mici ale lăcaşului, neobişnuit de lung pentru bisericile de lemn din Banat
Bibliografie
- Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
Note
- ↑ http://www.dccpcnjtimis.ro/monumentetm/ii/TM_II_m_A_06195.htm
- ↑ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002