Moise Nicoară
de la Enciclopedia României
| Moise Nicoară | ||
 | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 30 noiembrie 1784, Gyula, Ungaria | |
| Decedat | 10 octombrie 1861, Bucureşti | |
| Mormânt la | Bucureşti | |
| Ocupaţie | jurist, profesor, poet, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania | |
| Părinţi | Petru Nicoară Maria Şerban | |
Moise Nicoară, numit şi Moise Nicorescu (n. 30 noiembrie 1784, Gyula, Ungaria - d. 10 octombrie 1861, Bucureşti) a fost jurist, profesor, poet, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania.
Originea şi familia
S-a născut la Gyula, Ungaria, într-o familie de români de origine nobilă. Părinţii săi au fost Petru Nicoară şi Maria Şerban. A mai avut cinci fraţi: trei surori şi doi fraţi.
Diploma de nobilitare a familiei Nicoară provine din anul 1627, când strămoşul lui Moise, Ştefan Nicoară, a fost nobilitat de împăratul Ferdinand al II-lea.
Studiile
A urmat cursurile şcolii primare în localitatea natală. Gimnaziul l-a făcut la Oradea şi la Arad, apoi a urmat Dreptul la Pesta şi Bratislava, între 1802-1806. În 1807 a mers la Viena pentru a examen din dreptul roman şi statistică. Tot la Viena a învăţat limba turcă, la Institutul pentru limbile orientale, în speranţa că va putea deveni reprezentant diplomatic în Turcia sau în Ţările Române.
Activitatea
După terminarea studiilor, i se oferă un post de funcţionar la cancelaria judeţului Bichiş.
În anul 1809 se înrolează voluntar în armata austriacă. Primeşte gradul de locotenent de cavalerie şi misiunea de a forma unităţi de voluntari din rândul românilor din comitatele Arad, Bichiş şi Cenad, care să lupte împotriva armatelor lui Napoleon Bonaparte. A încercat, fără succes, să intre în armata austriacă regulată, astfel că în anul 1810 pleacă la Bucureşti, unde rămâne până în anul 1814. În anul 1813 a funcţionat ca profesor de limba latină şi limba germană la şcoala lui Caragea Vodă. În această perioadă a ţinut legătura cu prietenii săi, Nicolae Văcărescu şi Iancu Văcărescu.
În 1814 părăseşte Bucureştii, plecând la Constantinopol, iar de aici la Viena, unde încearcă, din nou fără succes, să se înroleze în armata austriacă.
Întors la Gyula în anul 1815, Moise Nicoară începe lupta pentru numirea unui episcop român ortodox la Arad. La această acţiune, din ce în ce mai largă, au aderat sub diverse forme şi alţi fruntaşi români: Petru Maior, Aron Budai, Gheorghe Lazăr şi alţii.
După moartea episcopului sârb Pavel Avacumovici, s-a format o delegaţie formată din şase membri, care să ducă împăratului austriac o petiţie prin care arădenii cereau numirea unui episcop ortodox român la Arad. Numărul deputaţilor din delegaţie a tot scăzut, astfel încât Moise Nicoară a rămas singur, susţinând pe mai departe cererea formulată în petiţie.
La Viena, M. Nicoară s-a întreţinut din punct de vedere financiar din colecte şi donaţii individuale. În anul 1817, un ordin de la Viena interzicea parohiilor româneşti din Banat şi Crişana să îl mai sprijine financiar pe Moise Nicoară. Autorităţile au încercat discreditarea sa, zvonind că Nicoară cheltuie banii din donaţii în scopuri personale.
Părăsit de toţi, în anul 1818 Nicoară s-a întors la Gyula, dar şi aici a fost ocolit de toată lumea, astfel încât, nemaiputând suporta persecuţiile, în anul 1819 îi trimite împăratului un memoriu prin care solicita aprobarea de a pleca în altă ţară.
În anul 1819, în urma unui incident, Nicoară este arestat, declarat nebun şi întemniţat la Arad şi la Gyula, fiind eliberat abia în 1821.
În anul 1820 autorităţile austriece sunt foarte îngrijorate de posibilitatea ca Moise Nicoară să se implice în frământările ţărăneşti care se manifestau în ţară. Lupta de emancipare naţională a românilor e pusă pe seama lui M. Nicoară, care e categorisit drept insurgent. O caracterizare contemporană îl descrie astfel pe Moise Nicoară:Eliberat din temniţă, Nicoară se adresează din nou împăratului, cu aceeaşi solicitare de a fi lăsat să plece din imperiu.
În anul 1824 este din nou arestat, în luna mai, şi ţinut închis până în luna noiembrie. Tatăl lui Moise, însoţit de preotul Teodor Şerban din Şiclău, a mers la împărat pentru a cere dreptul pentru fiul său de a părăsi imperiul. În anul 1825 cererea a fost aprobată şi Moise Nicoară a primit paşaportul.
În 1825 a plecat la Bucureşti, unde a cerut, printr-un memoriu, principelui Grigore Ghica, înfiinţarea catedrei de latină şi numirea sa ca profesor la această catedră. Memoriul a fost respins, astfel că Nicoară a plecat în 1826 la Iaşi, unde a adresat un memoriu similar principelui Ioan Sturdza. Răspunsul domnitorului Moldovei a fost negativ, astfel că Moise a plecat la Constantinopol, unde a cerut sultanului să fie primit în armata turcă. I s-a refuzat intrarea în armata otomană, astfel că în anul 1833 s-a întors în Muntenia, unde a fost numit revizor al şcolilor din această provincie. În această perioadă şi-a schimbat numele în Nicorescu. A funcţionat în acest post până în anul 1835.
În 1838 a plecat de la Bucureşti la Iaşi, unde a terminat traducerea Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae.
În 1839 a plecat în Rusia, unde a rămas până în anul 1840 la Chişinău, Odessa şi Petersburg. În 1840 a plecat din nou la Constantinopol, unde a rămas până în 1850. Aici a continuat activitatea prin care se străduia să facă cunoscută lumii situaţia românilor.
În 1850 a revenit la Bucureşti. A trăit ultima parte a vieţii sale în sărăcie, orb, din mila necunoscuţilor. Moise Nicoară s-a autocaracterizat în 1845 astfel:Moartea
Moise Nicoară a murit la 10 octombrie 1861, la Bucureşti, în mizerie. Locul unde a fost înmormântat diferă de la autor la autor: unii consideră că a fost înmormântat la Biserica Mihai Vodă din Bucureşti, alţii că ar fi fost înmormântat în cimitirul de la Biserica Mavrogheni.
Moştenirea
Se consideră că datorită luptei lui Moise Nicoară, în anul 1822 s-a înfiinţat Teologia românească la Arad şi că tot datorită acestei lupte, în anul 1829, s-a ales la Arad primul episcop ortodox român, în persoana lui Nestor Ioanovici.
Manuscrisele lui Moise Nicoară se găsesc în Biblioteca Academiei Române.
- Un colegiu naţional din Arad, judeţul Arad, se numeşte Moise Nicoară
- O stradă din Bucureşti se numeşte Profesor Moise Nicoară
- O stradă din Timişoara, judeţul Timiş, se numeşte Moise Nicoară
- O stradă din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, se numeşte Moise Nicoară
- O stradă din Arad, judeţul Arad, se numeşte Moise Nicoară
- Un bust i-a fost ridicat la Gyula, Ungaria
Bibliografie
- Berényi, Maria - 140 ani de la moartea lui Moise Nicoară, articol în "Lumina", Revistă socială, culturală şi ştiinţifică a românilor din Ungaria, Gyula, 2001, ISSN 215-6779