Tudor Arghezi
de la Enciclopedia României
| Tudor Arghezi | ||
 | ||
| Născut | 21 mai 1880, Bucureşti | |
| Decedat | 14 iulie 1967, Bucureşti | |
| Ocupaţie | scriitor | |
 al Academiei Române | ||
| Ales | 1955 | |
Tudor Arghezi (21 mai 1880, Bucureşti - 14 iulie 1967, Bucureşti), pe numele său adevărat, Ion N. Theodorescu, scriitor român, membru titular al Academiei Române (2 iulie 1955).
Cuprins
Biografie
Studiile primare şi secundare le-a făcut la Bucureşti. În 1896 a debutat în literatură şi publicistică, semnând cu pseudonimul Ion Theo, versuri şi articole în ziarul „Liga ortodoxă” condusă de Alexandru Macedonski şi în anexa lui, „Suplimentul literar”.
A colaborat apoi la revista modernă şi la Viaţa nouă. În 1900 a fost uns diacon, funcţionând o vreme la Biserica Stavropoleos. La vârsta de 19 ani a intrat la Mănăstirea Cernica unde a stat patru ani, până în anul 1904 şi a primit numele de noviciat Iosif. În 1905, ajutat de cercurile bisericeşti, a plecat în Elveţia, stabilindu-se la Fribourg unde a scris poezii şi a participat la cursurile universităţii din localitate. În 1919 a revenit în ţară, lucrând la publicaţia comercială româno-franceză „Figuri contemporane din România” şi ca redactor de noapte la „Viitorul”.
A debutat în 1927 cu volumul de versuri Cuvinte potrivite. A mai colaborat cu versuri, medalioane, recenzii, note, cronici dramatice la „Facla” şi „Rampa”. A condus cotidianul „Seara” (1913-1914), săptămânalele „Cronica” (1915-1916) şi „Cuget românesc” (1922), ziarul „Naţiunea” (1923). În 1928 a scos prima serie din Bilete de papagal, primul cotidian literar-artistic, iar în 1930 cea de-a doua serie. A colaborat la „Arta”, „Dimineaţa”, „Realitatea ilustrată”, „Secolul”, „Informaţia zilei”, unde a susţinut rubrica „Bilete de papagal”. La rubrica Bilete de papagal din ziarul „Informaţia zilei” a apărut la 30 septembrie 1943 celebrul pamflet Baroane în care l-a atacat pe ambasadorul german von Kilinger, fapt care i-a atras o detenţie de un an la Târgu-Jiu.
A tradus din operele lui T. Bernard, Brecht, Dostoievski, Krîlov, Rimbaud, Verlaine, Villon. Creaţia sa a fost tradusă în numeroase limbi şi a apărut în ţări de pe toate continentele. A fost laureat al Premiului Herder în 1965.
Vezi şi
Bibliografie
- Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967