Victor Popescu

Victor Popescu
Născut		1880, Valea cu Apă, judeţul Gorj
Decedat		1970
Ocupaţie		învăţător, ofiţer

Victor Popescu (n. 1880, Valea cu Apă, judeţul Gorj - d. 1970, ?) a fost învăţător, ofiţer în armata română şi luptător de guerilă în timpul Primului Război Mondial (1916-1918).

Biografie

S-a născut în familia învăţătorului Dumitru Popescu, având încă zece fraţi şi surori. Dintre toţi copiii familiei, doar opt vor trăi pentru a ajunge la maturitate.

A urmat cursurile Şcolii Normale din Bucureşti şi a devenit învăţător, ca şi tatăl său. După terminarea studiilor a efectuat stagiul militar obligatoriu în Regimentul 18 Infanterie Gorj. S-a întors în satul natal, unde l-a înlocuit pe tatăl său la catedră, la timpul potrivit.

Participarea la Primul Război Mondial

La începutul anului 1916 este concentrat în armată şi urmează un curs de perfecţionare militară la Regimentul 21 Dorobanţi din Bucureşti. În ziua în care România a intrat în Primul Război Mondial, la 15 august 1916, este înrolat în Regimentul 18 Infanterie, comandat de colonelul Constantin Jipa. Este comandant, cu gradul de sublocotenent, al plutonului 3, compania a 3-a din batalionul I al acestui regiment. Cu această unitate militară va participa la campania din Transilvania din anul 1916, luptând în Defileul Jiului. Este rănit în timp ce lupta la nord de oraşul Lupeni. Însănătoşit, revine la comanda plutonului său. La 5 noiembrie 1916, lângă Ţicleni, cea mai mare parte a Regimentului 18 Infanterie, împreună cu alte regimente româneşti, a fost înconjurată de inamic şi obligată să se predea. Nedorind să cadă prizonier, Victor Popescu refuză să se predea şi fuge în pădure, în încercarea de a ajunge la grosul armatei române. Îi îndeamnă pe ostaşii săi să facă acelaşi lucru, pentru a evita capturarea şi internarea în lagărele de prizonieri.

Împreună cu comandantul său de companie, căpitanul Gheorghe Gutuleanu, şi cu sergentul Costea Aristică, care nu au vrut nici ei să se lase capturaţi, a rătăcit timp de trei zile prin pădurile dintre Răşina şi Brătuia, până în satul Vlăduleni, unde cei trei s-au despărţit, Victor Popescu încercând să ajungă la un detaşament românesc despre care ştia că se retrage spre Turnu-Severin. Timp de o săptămână el a căutat armata română în retragere, dar nu a reuşit să o găsească, astfel că s-a întors în satul natal.

Formarea grupului de guerilă

Ajuns în acasă, află că germanii i-au jefuit gospodăria şi i-au torturat tatăl. Îi ucide pe cei doi militari germani care erau responsabili de aceste fapte, apoi ucide santinela germană de la sediul în care se afla patrula germană, luându-i arma şi muniţia, la data de 4 decembrie 1916. Din acest moment, Victor Popescu decide să devină luptător de guerilă, pentru a se opune cu arma în mână ocupantului german.

De la oamenii din sat află că fostul său comandant de companie a fost capturat de germani şi trimis în lagărul de prizonieri de la Sopronnyék, din Austro-Ungaria, şi că pe el îl vânează fierarul din satul natal, Hans, şi un român, Gheorghe Schinteie, vândut nemţilor. Drept urmare, Victor Popescu începe să îşi adune o trupă cu care să lupte împotriva germanilor, arealul lor de acţiune devenind judeţele Gorj şi Mehedinţi.

Până în primăvara anului 1917 i s-au alăturat în lupta de guerilă mai mulţi oameni: fraţii Dumitru şi Ilie Cârciumaru, Iorgu Crăciun, Vasile Velican, M. Cărămidaru, toţi din satul Negomir, Nicolae Popescu, Tudor Popescu, din Valea cu Apă, judeţul Gorj, Gheorghe Ioana din Racoviţa-Vâlcea, sergent jandarm, Gheorghe Spătaru, din satul Negomir, Ionel Popescu, elev normalist şi cercetaş, Ionel Prunescu, elev la şcoala militară din Craiova, precum şi câţiva foşti prizonieri de război ruşi şi italieni, evadaţi din lagărul de prizonieri de la Turnu-Severin. Numărul celor care i s-au alăturat în prima fază a luptei de guerilă nu este cunoscut cu exactitate, acest număr fiind cuprins între patruzeci şi o sută douăzeci de combatanţi. Numărul de membri ai grupului a variat în timp, crescând în cazul organizării unor atacuri, şi scăzând atunci când inamicul pornea în urmărirea partizanilor. Combatanţii erau îmbrăcaţi în uniforme militare româneşti sau în civil, după posibilităţi, iar foştii prizonieri ruşi şi italieni în uniformele armatelor lor, în care fuseseră capturaţi de germani. Ca armament aveau puşti şi mitraliere din dotarea armatei române, cu care rămăseseră în timpul retragerii sau cu armament de captură, luat de la trupele Puterilor Centrale.

Acţiunile grupului de guerilă

În incursiunile făcute în satele din judeţele Gorj şi Mehedinţi, grupul de partizani al lui Victor Popescu a lăsat, pentru inducerea în eroare a inamicului, bilete care se adresau forţelor de ocupaţie, cu următorul conţinut: "Azi am trecut prin satul vostru, am văzut mizeriile pe care le faceţi fraţilor noştri, în curând vă vom plăti vouă mizerabili ce sunteţi.". Biletele erau semnate cu numele unor ofiţeri români superiori, printre care şi al generalului Alexandru Averescu, pentru a sugera germanilor că se confruntă cu o forţă românească mare şi bine organizată.

Acţiunile grupului de guerilă erau diverse, de la atacuri cu arme de foc la răspândire de manifeste care să inducă în eroare adversarul ori să-l intimideze. În mai multe rânduri, în satele Corcova şi Meriş, Victor Popescu, deghizat în călugăr, a intrat în vorbă cu patrulele germane, le-a îmbătat la crâşmă şi le-a luat armele şi muniţia când acestea zăceau inconştiente de la prea multă băutură. De altfel, sublocotenentul român umbla prin sate deghizat în diferite forme: preot, căruţaş, vânzător de oale şi altele.

În luna mai a anului 1917, Victor Popescu lansează o Proclamaţie, adresată românilor, primarilor de la sate şi soldaţilor români rămaşi în spatele frontului inamic, îndemnându-i la luptă cu arma în mână şi avertizând pe trădătorii români că vor fi pedepsiţi dacă vor da informaţii duşmanului.

Forţele de ocupaţie ale Puterilor Centrale au organizat incursiuni de prindere a grupului de guerilă, de cele mai multe ori bazându-se pe informaţii furnizate de trădători români. A fost pusă o recompensă pe capul lui Victor Popescu, în valoare de 5.000 până la 30.000 lei, în funcţie de valoarea informaţiei care va duce la capturarea acestuia. Incursiunile inamicului au fost de cele mai multe ori cu rezultate nule, el suferind pierderi în urma ciocnirilor cu partizanii români. În unele dintre aceste raiduri, patrulele germane au reuşit să captureze doi foşti prizonieri italieni care luptau alături de Victor Popescu, pe Alfredo Pellegrini şi Dominico Prade. În altele, au reuşit să ucidă pe unii luptători români, cum ar fi Ionel Prunescu şi Gheorghe Ioana. Însuşi Victor Popescu va fi rănit într-una dintre aceste lupte, dar va reuşi să se salveze fără a fi capturat.

Dintre cei care au trădat grupul de partizani români au fost Gheorghe Schinteie, primarul comunei Dragoteşti, Gheorghe Roşoga, preot în satul Peşteana de Jos şi Aftanghel Toma, călugăr. Gheorghe Schinteie va fi împuşcat mortal de Victor Popescu în timp ce conducea o patrulă maghiară pentru a-l prinde.

Aftanghel Toma l-a trădat pe Ionel Popescu, membru al grupului de partizani, care a fost capturat de trupele austro-ungare şi închis la comandatura din satul Raci. Victor Popescu a atacat comandatura şi l-a eliberat pe Ionel. Un comando alcătuit de partizani l-a răpit în noaptea de 30/31 mai 1917 pe călugăr şi după un interogatoriu l-au executat prin împuşcare, lăsând lângă corpul neînsufleţit un bilet pe care scria: "aşa vor păţi toţi cei care îşi trădează fraţii şi stau în slujba duşmanului".

Printre alte acţiuni ale grupului de partizani se numără atacarea depozitele de muniţie inamice, aruncarea în aer a unei garnituri de tren încărcată cu muniţie şi atacuri asupra sediilor trupelor Puterilor Centrale, inclusiv în oraşul Târgu Jiu.

Represalii asupra susţinătorilor grupului de guerilă

Pentru că nu au reuşit să îl prindă nici măcar prin trădare, autorităţile militare ale forţelor de ocupaţie au recurs la represiuni asupra familiilor luptătorilor de gherilă. Tatăl, soţia, sora şi socrul lui Victor Popescu au fost arestaţi, condamnaţi la moarte şi unii dintre ei executaţi de inamic. Casa lui Victor Popescu, din satul Valea cu Apă, este incendiată la 24 iunie 1917, din ordinul generalului von Knalzer, iar restul avutului şi vitele jefuit. Casa socrului lui Victor Popescu, N. D. Pleşan din satul Crânguieşti, judeţul Mehedinţi, e de asemenea complet arsă şi jefuită.

Din satele Valea cu Apă, Negomir, Grozeşti, Covrigi, Peşteana de Sus, Bolboşi, Slivileşti, Stejerei, Rovinari, Horăşti, Samarineşti, Trestioara şi altele, au fost duse la închisoare sute de persoane despre care se bănuia că îi ajută pe partizani. Ele au fost închise în final la Turnu-Severin, iar zece dintre ele condamnate la moarte. Aflând de condamnarea la moarte a unor oameni care l-au ajutat, Victor Popescu decide o lovitură îndrăzneaţă: atacarea închisorii din Turnu-Severin pentru a-i elibera pe toţi cei deţinuţi pentru că l-au susţinut. Grupul de partizani atacă închisoarea în noaptea de 6/7 iulie 1917 şi reuşeşte să facă o spărtură în gardul acesteia, prin care o parte din deţinuţi reuşesc să fugă. Cei condamnaţi la moarte însă, nu pot să evadeze, iar atacul asupra închisorii a grăbit executarea lor de către germani. La 10 iulie 1917 sunt executaţi prin împuşcare zece susţinători ai lui Victor Popescu, după ce fuseseră forţaţi să îşi sape singuri gropile: Nicolae Marcu din Dragoteşti, Nicolae Popescu, învăţător din Covrigi, fratele lui Victor şi tatăl lui Ionel Popescu, Constantin Cojocaru, notar în comuna Negomir, Ion Norocea, din Bolboşi, Petre Vâlceanu şi Ion Brăiescu, primarul şi respectiv notarul comunei Bolboşi, Stancu Croitoru, Tudor Ungureanu, Ilie Giumanca, toţi din Grozeşti şi Mihai Cernăianu, din Horăşti.

Alţi opt oameni, bărbaţi şi femei, au fost condamnaţi la închisoare, cu pedepse cuprinse între unu şi cincisprezece ani. Câteva alte zeci de persoane au fost închise la mănăstirea Tismana, iar zece au fost chiar deportaţi în Bulgaria. În închisoare sau la scurt timp după eliberarea din detenţie, unii au murit datorită relelor tratamente. Printre aceştia se numără tatăl lui Victor Popescu, Dumitru, şi cumnata sublocotenentului, Domnica, soţia lui Nicolae Popescu, executat de germani la 10 iulie 1917.

În luna august 1917 grupul de partizani s-a dizolvat, cei mai mulţi întorcându-se la casele lor. Victor Popescu a trecut în judeţele Olt şi Vâlcea, şi-a strâns un nou grup de cinci sau şase oameni, cu care a trecut în luna februarie în Moldova. Victor Popescu a ajuns cu bine în Moldova la regimentul său.

La sfârşitul Primului Război Mondial

La sfârşitul anului 1918, după încheierea războiului, s-a întors în satul natal, unde şi-a continuat cariera de învăţător.

Perioada interbelică şi al Doilea Război Mondial

În anul 1941 este decorat cu medalia "Răsplata muncii" pentru meritele deosebite obţinute ca învăţător, revizor şi inspector şcolar. S-a pensionat în anul 1943.

După instaurarea regimului comunist în România

În anul 1948 Victor Popescu este amendat pentru "propagandă contra regimului" de autorităţile comuniste nou instalate în ţară. Cel care l-a pârât autorităţilor a fost acelaşi preot Gheorghe Roşoga, care în anul 1917 îl vânduse germanilor.

În anul 1952 este arestat de comunişti şi deţinut timp de un an în lagărul de la Ghencea, din Bucureşti. Aceleaşi autorităţi îi anulează dreptul la pensie pentru perioada cuprinsă între anii 1948-1956, pe motiv că fusese pedepsit în baza Decretului 102 din 1948. Este repus în drepturi în anul 1956.

Moartea

Victor Popescu moare în anul 1970, la vârsta de 90 ani, fiind înmormântat în cimitirul din satul natal.

Moştenirea lăsată urmaşilor

În anul 1986 a fost turnat un film istoric, Bătălia din umbră, bazat pe acţiunile de guerilă ale lui Victor Popescu, din timpul Primului Război Mondial.

În amintirea eroului, în anul 1996, datorită strădaniilor profesorului Dumitru Cauc şi ale inspectorului general al Inpectoratului Şcolar Judeţean Gorj, profesorul Adrian Gorun, şcoala din Valea cu Apă primeşte numele "Victor Popescu".

Bibliografie

• *** - Armata română şi unitatea naţională. Studii şi comunicări, Editura Delta Cart Educaţional, Piteşti, 2008

Legături externe

• Bătălia din umbră - film biografic despre Victor Popescu