Ioan Andrieşescu
de la Enciclopedia României
| Ioan Andrieşescu | ||
 | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 2 mai 1888, Iaşi, judeţul Iaşi | |
| Decedat | 17 decembrie 1944, Bucureşti | |
| Ocupaţie | arheolog | |
 al Academiei Române | ||
| Ales | 26 mai 1928 | |
Ioan Andrieşescu (n. 2 mai 1888, Iaşi, judeţul Iaşi - d. 17 decembrie 1944, Bucureşti) a fost arheolog, membru corespondent al Academiei Române.
Biografie
A făcut studiile liceale şi universitare la Iaşi. A fost absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie. S-a specializat ulterior în Germania şi prin călătorii de studii în Europa. A luat doctoratul în anul 1912.
În 1915 s-a angajat la Muzeul Naţional din Bucureşti, urcând pe scara ierarhică până la funcţia de director al acestei instituţii, începând cu anul 1935. În viaţa universitară a ajuns profesor titular la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti în anul 1927. Între 1938-1944 a fost director al Seminarului de Arheologie şi Preistorie al acestei facultăţi.
Împreună cu Vasile Pârvan este considerat întemeietorul şcolii româneşti de arheologie. A scris numeroase lucrări de specialitate, pe care le-a publicat. A efectuat numeroase săpături pe şantiere arheologice din România.
A fost membru al Comisiunii Monumentelor Istorice din România, al Institutului Arheologic German, al Societăţii Anticarilor din Londra şi altele.
Academia Română l-a ales membru corespondent la 26 mai 1928.
Bibliografie
- Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967