Mihail Popescu

Mihail Popescu
Născut		15 iunie 1843
Decedat		7 iunie 1906, Bucureşti
Ocupaţie		militar, general

Mihail Popescu (n. 15 iunie 1843 - d. 7 iunie 1906, Bucureşti), general de divizie.

Biografie

A urmat cursurile Şcolii de ofiţeri în perioada 1861-1863.

Grade militare:

• sublocotenent - 1863
• locotenent - 1865
• căpitan - 1868
• maior - 1875
• locotenent-colonel - 1880
• colonel - 1887
• general de brigadă - 1894
• general de divizie - 1903

În ceea ce priveşte funcţiile militare pe care le-a îndeplinit, Mihail Popescu a fost comandant de divizion în Regimentul 1 Artilerie (1875-1877); comandant al bateriilor de coastă de la Calafat (1877) ; (...) ; ajutor comandant al Regimentului 2 Artilerie (1884-1886); director al Direcţiei Administrative (1880-1881) şi Armelor Speciale (1885-1887) din Ministerul de Război; director al Arsenalului de construcţii al Armatei (1889-1892); comandant al artileriei Corpului 1 Armată (1887-1888); comandant al Şcolii de Ofiţeri din Bucureşti (1888-1889); director general al Ministerului de Război (1892-1894); inspector general al artileriei (1894-1896, 1898-1900); guvernatorul Cetăţii Bucureşti (1899, 1900-1901); comandant al Corpului 1 Armată şi inspector al artileriei (1901-1905).

A participat la Războiul de Independenţă conducând cu precizie focul divizionului său în duielurile de artilerie de pe malurile Dunării, de la Rahova, în luptele de la Griviţa şi Plevna. Registrul istoric al Regimentului 1 Artilerie consemnează:

„„... bateriile noastre, sub ordinele maiorului Popescu, ridică drapelul în semn de alarmă şi după ce lasă pe turci să tragă şase lovituri, (...), la a şaptea lovitură răspund bateriile locotenentului Dănescu şi bateria a 2-a a căpitanului Grămăticescu””

({{{2}}})

.

La 16 mai, maiorul Mihail Popescu, comandant de divizion în Regimentul 1 Artilerie, alături de alţi ofiţeri şi soldaţi, „care s-au distins în ziua de 26 aprilie, când s-a dat primul tun de la Calafat”, a fost decorat de domnitorul Carol I cu „Virtutea Militară” de aur.

Alte funcţii îndeplinite: preşedinte al Societăţii române de arme, scrimă, gimnastică şi dare la semn (1891-1906).

A demisionat din armată la 15 martie 1905, pe caz de boală.

A decedat la 7 iunie 1906, în Bucureşti.

Bibliografie

• *** Revista Artileriei, iulie-august 1906, p. 680-682;
• *** Revista Armatei, iulie-august 1906, p. 770-772.
• Potcoavă, Andrei - Războiul pentru independenţă. 1877-1878. Valenţele comunicării prin timbru (II), Editura Sitech, Craiova, 2007, p. 15, 35;
• *** - Cronica participării Armatei Române la Războiul pentru Independenţă 1877-1878, Editura Militară, Bucureşti, 1977, p. 96;
• Scafeş, Cornel I., Scafeş, Ioan I. - Cetatea Bucureşti. Fortificaţiile din jurul Capitalei. 1884-1914, Editura Alpha MDN, Bucureşti, 2008, p. 54;