N.F.R.

NAVE ROMÂNEŞTI Lista navelor militare Lista navelor comerciale PORTURI ROMÂNEŞTI Lista porturilor Lista atelierelor şi a şantierelor navale COMPANII NAVALE S.R.D. | N.F.R. SMR | Sovromtransport NAVROM | Navrom | Romline | Petromin ÎNSEMNE VEXILARE Pavilioane Mărci distinctive şi de comandament Flamuri

N.F.R. (Navigaţia Fluvială Română) a fost un serviciu românesc de navigaţie pe Dunăre şi afluenţii acesteia, înfiinţat în 1890 de către Regia Monopolurilor Statului. Creat cu scopul de a realiza transporturi de mărfuri şi persoane, evoluţia sa a fost rapidă. Dacă în primul an deţinea patru şlepuri şi un remorcher, pentru transportul sării, la numai trei ani de la înfiinţare serviciul avea deja 45 de şlepuri, 5 remorchere şi vasul Orientul, care transporta pasageri pe ruta Galaţi — Brăila.

Încă de la început, nevoile N.F.R. au fost servite de către Şantierul naval din Turnu-Severin, înfiinţat special cu acest scop.

În 1901 N.F.R. a fost reorganizat, devenind un serviciu separat în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice. După înfiinţarea, în 1908, a Direcţiunii Generale a Porturilor, N.F.R. a trecut în subordinea acesteia, iar din 1936 în subordinea Ministerului Aerului şi Marinei, nou creat.

Ca direcţie în cadrul M.A.M., N.F.R. avea personalitate juridică şi următoarele organisme:

• direcţiunea şi organele centrale, cu sediul în Bucureşti;
• 3 inspectorate la Viena, Turnu-Severin şi Galaţi;
• 29 de agenţii în Timişoara, Titel, Baziaş, Moldova-Veche, Orşova, Gruia, Cetatea, Calafat, Bechet, Corabia, Turnu-Măgurele, Giurgiu, Rusciuc (Ruse), Olteniţa, Turtucaia, Călăraşi, Silistra, Oltina, Cernavodă, Hârşova, Măcin, Brăila, Reni, Isaccea, Tulcea, Sulina, Ismail, Chilia Nouă şi Vâlcov;
• 6 reprezentanţe acreditate în străinătate, la Belgrad, Budapesta, Bratislava, Linz, Passau şi Regensburg;
• 12 agenţii în străinătate la Paks, Baja, Mohacs, Bezdan, Apatin, Osiec, Vukovar, Novisad, Szeged şi Szolnok.

Valoarea patrimoniului acestui serviciu, la 30 iunie 1930, era de 208.445.446 lei. După această dată au avut loc investiţii cum ar fi construirea a 12 şlepuri, dintre care 2 automotoare, construirea a 2 tancuri motoare, construirea vasului de turism Regele Carol II, renovarea parcului de nave, transformarea iahtului regal Ştefan cel Mare în vas de cursă etc. La 1 ianuarie 1939, valoarea patrimoniului crescuse la circa 140 de milioane de lei.

La 1 ianuarie 1939, parcul de nave al N.F.R. consta din:

• 19 vapoare de călători, totalizând 8370 cai putere:
  • 1 vapor de lux pentru pasageri
  • 6 vapoare de pasageri cu cabine de dormit
  • 12 vapoare de pasageri fără cabine de dormit
• 28 de vase auxiliare, totalizând 15.635 cai putere:
  • 2 remorchere pentru cataracte
  • 15 remorchere pentru Dunăre
  • 5 remorchere şi şalupe pentru Prut, Bega şi Tisa
  • 4 şlepuri cu motor
  • 2 tancuri cu motor
• 174 de vase pentru transportul de mărfuri:
  • 120 de şlepuri de Dunăre (dintre care 4 automotoare), însumând o capacitate de 89.151 tone
  • 12 şlepuri de Prut, însumând o capacitate de 4.909 tone
  • 19 tancuri (dintre care 2 automotoare), însumând o capacitate de 8.939 tone
  • 23 de şlepuri-pontoane

Serviciul a fost desfiinţat după instaurarea regimului comunist în România.

Bibliografie

• Enciclopedia României, volumul IV, Asociaţia Ştiinţifică pentru Enciclopedia României, Bucureşti, 1939.
• Athanasiu, Carmen, „Navigaţia Fluvială Română” în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, în „Buletinul Muzeului Militar Naţional «Regele Ferdinand I»”, nr. 6, Bucureşti, 2008, ISSN 1584-921X