Serviciul Maritim Român
de la Enciclopedia României
|
Serviciul Maritim Român (SMR) a fost prima instituţie de navigaţie civilă pe mare românească, înfiinţată în 1895, după războiul ruso-româno-turc din anii 1877-1878 şi desfiinţată după cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1945.
Istoric
Odată cu revenirea Dobrogei în graniţele României şi câştigarea accesului la mare, s-a pus problema organizării transportului maritim al statului român. Astfel, la 19 mai 1895, prin Hotărâre a Consiliului de Miniştri, Grigore Manu, vărul ministrului George Manu şi pe director general al monopolurilor statului, primea sarcina de a pune bazele unui serviciu de navigaţie maritimă. Un an mai târziu, pentru o scurtă perioadă de timp, SMR a fost inclus ca direcţie specială în Direcţia generală a Căilor Ferate Române.
Printre primele activităţi ale companiei de stat nou înfiinţate au fost achiziţionarea în 1895 a vaporului „Meteor” şi a cargobotului „Medeea”. „Meteor” deservea, bilunar, linia Constanţa - Constantinopol, iar „Medeea” linia de mărfuri Brăila - Constantinopol. Prima călătorie sub sigla SMR a avut loc la 14 august 1895, atunci când „Medeea” pleca din Brăila spre Constantinopol cu 25 de pasageri la bord şi 600 tone de marfă. Câteva zile mai târziu, la 26 august, „Meteor” efectua a doua călătorie, urmând ca din 14 septembrie să efectueze curse regulate de călători pe linia Constanţa - Constantinopol.
În anul 1897, SMR înfiinţează o direcţie specială de transport marfă, prima linie de transport maritim inaugurată fiind Dunăre - Rotterdam. Nava care deservea această linie a fost cargoul „Bucureşti”, inaugurată în septembrie 1897.
În 1908 a fost înfiinţată Direcţiunea Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă, instituţie care reunea toate serviciile relaţionate de porturi şi navigaţie sub o coordonare unitară. Alături de celelalte servicii de navigaţie (Serviciul Hidraulic, Serviciul Porturilor Maritime, N.F.R.) şi SMR a făcut parte din această direcţiune până în anul 1930.
Începând cu iulie 1929, Direcţiunea Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă a fost transformată în Regia Autonomă P.C.A., regie care îşi păstra vechea structură şi serviciile Direcţiei. Conform legii din 4 mai 1934, Regia autonomă P.C.A. a fost transformată în Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. Direcţiunile şi serviciile fostei Regii Autonome au fost moştenite de noua structură administrativă. În 1936 ia fiinţă Ministerul Aerului şi Marinei, minister care urmărea coordonarea tuturor activităţilor şi serviciilor aeriene şi maritime. Au fost preluate din cadrul Administraţiei Comerciale a Porturilor şi incluse în acest nou minister SMR şi N.F.R.
În perioada interbelică SMR deservea, cu vapoare rapide de pasageri şi mărfuri, liniile fixe Constanţa - Constantinopol - Pireu - Alexandria (Egipt). De asemenea deservea porturile din Occident pe liniile fără itinerarii fixe. Avea în dotare 4 vase de pasageri, 1 vas mixt, 4 cargoboturi mici şi 3 cargoboturi mari şi mijlocii.
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial în 1945, SMR a fost desfiinţat iar flota sa a fost preluată de sovietici, conform tratatului de armistiţiu. Din cele 16 nave pe care SMR le deţinea la acea dată, doar două au fost returnate României: motonava „Transilvania” şi vaporul mixt „Ardeal”. Pe ruinele SMR a fost înfiinţată compania româno-sovietică „Sovromtransport”, la înfiinţarea căreia, partea română a participat cu cele două nave, iar sovieticii cu patru cargouri.
Bibliografie
- Bejan, Anton (coord.), Dicţionar enciclopedic de marină, Societatea Scriitorilor Militari, Bucureşti 2006
- Constantinescu, N.N., Istoria economică a României, Vol.2, Editura Economică, Bucureşti, 1998
- ***Enciclopedia României, volumul IV, Asociaţia Ştiinţifică pentru Enciclopedia României, Bucureşti, 1939
- ***Enciclopedia Minerva, Editura Comitetului de redacţie al Enciclopediei Române Minerva, Cluj 1929